*”Acum or fi mai tentante telenovelele decât gătitul, astfel că  elevii sunt nevoiţi să mănânce la şcoală salam cu aditivi”, a spus un medic de la ţară

* „Cazuri sociale? Multe familii puturoase!”, spune primarul din Ţibucani

* Medicii din rural spun că vaccinarea copiilor, cândva obligatorie, a rămas la latitudinea părinţilor, mulţi dintre ei cu un nivel scăzut de educaţie şi prost informaţi

Viaţa la sat s-a schimbat mult în ultimii ani. În casele ţăranilor a intrat tehnologia, iar informaţia pe unii i-a luminat, iar pe alţii i-a închistat mai rău. Se poate vorbi despre omul gospodar, care şi-a lărgit orizonturile şi a ajuns să lucreze cu fonduri europene, dar şi despre puturosul cu pretenţii, care vrea să fie ajutat de stat. Şi doctorii s-au…emancipat, au acum cabinetele pline de aparatură medicală, pot face examinări complexe, biorezonanţă, EKG, însă toate contra cost, pentru că nu le decontează casa de sănătate decât strict consultaţiile. Medicii de familie, omniprezenţi în familia ţăranului, susţin că generaţia tânără are cam prea multe pretenţii: o grămadă de drepturi şi nici o obligaţie.

„Ei bine, în general, bunul simţ care până acum era nativ a cam dispărut, iar eu lucrul ăsta nu-l pot înghiţi”, ne spune dr. Camelia Negelschi, medic de familie la Tupilaţi. „Abia am vizitat o femeie care a născut şi m-a luat aşa, de sus, întrebându-mă dacă nu trebuie să primească ceva pentru că are un copil! Adică? Un cec, un cont în bancă sau ce ar trebui să primească?! Uitaţi până unde se ajunge cu drepturile astea. I-am spus clar: ai obligaţia să-i asiguri copilului căldură, mâncare, curăţenie şi, dacă nu o să-l poţi alăpta, îţi voi prescrie lapte praf. Avem şi destule cazuri sociale în evidenţe, dar eu nu consider că trebuie ajutat de stat orice om în putere care nu vrea să muncească. Sărman e cel fără picioare, fără vedere. La ţară ar trebui să ai ce mânca, ce pune pe masă natural, muncit de tine. Copilul trebuie alimentat natural. Stai la curte, la ţară, nu la oraş, şi nu se poate să nu ai o pasăre sau să nu cultivi pământul. Dacă eşti puturos, nu ai nici cu ce să-ţi hrăneşti copiii. Şi atunci întinzi mâna la stat. Chiar acum, la început de an, avem câţiva copii cu păduchi. Şi să nu credeţi că provin din cele mai sărace familii din comună”.

 *”Învârtita aceea de pe vremea bunicii era foarte sănătoasă”            

 

La ţară, nici alimentaţia nu mai este cea de altă dată, deşi sunt posibilităţi de a mânca sănătos. Din păcate, şi copiii sunt lăsaţi să mănânce toate porcăriile, ba chiar sunt încurajaţi. „Să-i vedeţi pe elevi în pauză cum aleargă să-şi cumpere cipsuri sau mănâncă cu poftă feliile de salam din pachetul de acasă. Acele porcării de salam făcute din cine ştie ce zgârciuri cu aditivi. Se pare că acum sunt mai tentante telenovelele decât gătitul, nu mai e timp să faci o plăcintă cu brânză, ori măr cu ceva, învârtita aceea de pe vremea bunicii care era foarte sănătoasă… Nici copilul nu mai vrea acum pachet, că se face de râs, vrea un leu să-şi ia cipsuri. Dar, în timp, alimentaţia nepotrivită se regăseşte în diagnostice cumplite”, a subliniat dr. Negelschi. Aflată de 27 de ani în mijlocul comunităţii, doctoriţa susţine că nici programul de vaccinare a copiilor nu mai este ce-a fost, pentru că au intrat în ecuaţie părinţii, unii prea slab pregătiţi pentru a înţelege beneficiile imunizării, iar alţii „intoxicaţi” cu ştiri negative despre reacţii adverse ori… prea documentaţişi speriaţi : „Avem din ce în ce mai multe probleme cu vaccinările. Noi, zeci de ani, am lucrat fără să-i întrebăm pe părinţi. Acum, dacă reuşeşti să conştientizezi părintele de avantajul imunizării, este foarte bine. Dar aici trebuie să ţii cont că vorbeşti cu oameni de nivele diferite de educaţie. Părintele trebuie să discearnă ce e bine pentru copil pentru că eu nu-mi pot asuma, ca medic, responsabilitatea de a-i spune „vaccinează copilul pentru că e foarte bine şi nu păţeşte nimic”. Nici nu o să stăm cu drobul de sare deasupra capului, dar trebuie ca acest act medical să fie asumat în mod egal de medic şi pacient. Eu îi chem pe părinţi şi le spun că am primit vaccinul polio sau antirujeolic, aţi luat la cunoştinţă şi vă rog să vă daţi consimţământul. Atât eu cât eu şi asistentele mele ne facem datoria. Cunoaştem foarte bine zona, copiii din teritoriu, obiceiurile familiilor”.

Şi medicul de familie din Urecheni, dr. Irina Pavăl, ni s-a plâns că din ce în ce mai multe familii refuză imunizarea copiilor şi arată cu degetul spre părinţii cu prea puţină şcoală, care s-au pomenit peste noapte factori de decizie: „Avem o familie cu zece copii care a refuzat orice vaccinare şi nu avem ce să facem, e dreptul părinţilor să se opună”, a spus dr. Pavăl. Primarul comunei, Ioan Tănăselea, este, însă, hotărât să nu lase lucrurile aşa: „Vaccinarea este foarte importantă, pentru că se pune problema stării de sănătate a întregii comunităţi. De aceea, vom încerca să stăm de vorbă cu părinţii care refuză imunizarea copiilor, să le explicăm beneficiile vaccinării”.

* Medicii îşi vizitează pacienţii doar dacă le mai rămâne timp…    

Medicul de familie de la ţară nu prea mai este dispus să bată pingica prin comună, să-şi vadă pacienţii, pentru că programul supraîncărcat de la cabinet le ocupă tot timpul. Timpul plătit de casa de sănătate. „Vizitele la domiciliu, şi aici mă refer la bolnavii nedeplasabili, în general bătrâni, le facem în funcţie de timpul care ne mai rămâne după consultaţiile de la cabinet. Dar sunt zile când avem şi câte 30-40 de consultaţii, prescrierea reţetei electronice durează excesiv de mult, plus că avem de completat foarte multe documente şi sper eu ca oamenii să înţeleagă că nu se pot face mai multe treburi deodată. Când am timp, merg pe teren, o iau la sănătoasa pe uliţe şi mă opresc acolo unde ştiu că sunt pacienţi cu probleme. Eu, sincer, nici nu prea am mai fost în ultima vreme, şi oricum sunt puţini bolnavi imobilizaţi la pat. Casa de sănătate ne decontează doar o consultaţie la domiciliu pe zi. Dar nu ar fi asta o problemă; dacă apar situaţii de urgenţă, mă duc acasă la pacienţi. Or, în ultimul timp, chiar nu am fost chemată”, a subliniat dr. Camelia Negelschi. Sala de aşteptare este veşnic plină, dar oamenii stau răbdători, rândul. Unii vor o consultaţie, alţii doar reţeta lunară. Bătrânii ar vrea să nu mai fie puşi la plata unor diferenţe pentru medicamentele aşa-zis gratuite, tinerii vor locuri de muncă pentru a fi şi ei asiguraţi, să nu mai fie nevoiţi să plătească orice consultaţie. O femeie care-şi adusese copilul la cabinet spera să nu fie nevoită să bată drumul şi până la oraş, la medicul specialist şi pentru analize, pentru că nu avea suficienţi bani nici pentru autobuz . „Omul, săracul, are dreptul, dar când ajunge la oraş constată că laboratorul nu are fonduri, că medicul specialist poate acorda doar câteva consultaţii gratuite într-o zi, aşa încât se pomeneşte că mai trebuie să bată drumul până în oraş cel puţin încă o dată”, ne-a spus un alt medic de familie, dr. Klara Sârbu, de la Ţibucani.

* Primarul dă sfaturi de leac

Ioan Sârbu, de la Ţibucani, a fost aproape 40 de ani medic de familie în comună, iar acum este la al doilea mandat. Când merge prin sate, oamenii îl trag de mână şi-l roagă să le treacă pragul casei pentru a le da sfaturi de leac. „La noi populaţia e îmbătrânită. Media este de peste 65 de ani, aşa încât avem numai patologie de boli cronice. Sigur că oamenii trebuie văzuţi pe teren, dar cadrele sanitare nu sunt plătite pentru asta aşa cum ar trebui. Remuneraţia personalului mediu este foarte mică şi eu nu pot obliga asistentele să lucreze mai mult, pot doar să le conving că trebuie să fim mai aproape de pacienţi. Problema e că programul pe care-l acceptă casa este unul de avarie, pentru că cei de la centru îşi dau seama că nu au cum să plătească mai mult şi le dă voie să lucreze 6-7 ore pe zi. Dar boala nu ştie de program. Pe bătrâni, săracii, care chiar nu mai au pe nimeni, îi mai ajutăm noi. Avem 6 neputincioşi în total. Doi dintre ei sunt singuri. Am trimis beneficiarii de ajutor social să-i mai ajute, le-am dat lemne, le dăm atât cât putem şi noi. La polul opus se află persoanele care au pretenţii la ajutor social dar sunt bune de muncă. Ce să mai spun, e vorba de familii puturoase. Spre exemplu, o familie cu 7 copii, în care tatăl e beţiv şi puturos şi femeia lui la fel. Jumătate de an ne-am zbătut să-i convingem să dea 3 dintre cei mici la un centru unde să stea cu mama, deşi ştim că nici asta nu este cea mai bună soluţie. De unde dumneaei venea bătută, fugărită la orice oră din zi şi din noapte, vai de mine mă omoară, acum nu mai răspunde nici la telefon. S-a emancipat, umblă machiată şi rujată prin târg, e cucoană. N-o mai interesează de ceilalţi copii, deşi ia alocaţie pentru toţi 7”.

 

1 COMENTARIU

Comments are closed.