* fosta mare sportivă ne-a părăsit luna trecută, la numai 67 de ani
* în 1974 a obţinut medalia de argint cu echipajul de 4+1 vâsle la prima ediţie a Campionatelor Mondiale, de la Lucerna
* peste doi ani a cucerit “preţiosul” bronz de la Jocurile Olimpice de la Montreal, în aceeaşi probă, alături de pietreanca Felicia Afrăsiloaiei Jitieanu
Marea glorie a canotajului românesc, Elena Giurcă ne-a părăsit într-o zi de septembrie. A lăsat această lume pentru una probabil mai bună. Cu Elena Giurcă pe post de cârmaci a început canotajul românesc să adune medalii la Campionatele Mondiale şi la Jocurile Olimpice. Originară din capitală, maestra sportului a fost legitimată şase ani (1970-1976) la CS Ceahlăul, iar perioada a fost încununată cu rezultate de mare valoare. Totul a început cu medalia de argint cucerită cu echipajul de 4+1 vâsle la prima ediţie a Campionatelor Mondiale, de la Lucerna, din 1974 şi a continuat peste doi ani cu “preţiosul” bronz câştigat la Jocurile Olimpice de la Montreal, în aceeaşi probă, alături de pietreanca Felicia Afrăsiloaiei Jitieanu.
Volubilă
“Volubilă cum o ştim, profesoara Elena Giurcă, cârmaciul ambarcaţiunii 4+1 vâsle, ne introduce lesne în atmosfera Montrealului: Ne-am acomodat foarte greu. Primele zile au fost infernale. Finala a fost de-a dreptul epuizantă. Ce vă pot spune? De la început ne-am impus să ne ţinem de echipajul RDG, s-a tras din răsputeri – cei care au urmărit cursa la televizor spun că numai gura mea mea se auzea, încurajându-le pe fete să fie cât mai aproape de nemţoaice. Ştiam că în primele trei ne vom clasa, dar când am revăzut, filmată, întreaga probă şi când ne-am dat seama cât de aproape am fost de medaliile de argint, nu ne-am putut ascunde părerea de rău. Oricum, cursa a fost îngrozitoare cu timp mai bun decât la 8+1”. (Cristian Livescu ”A fost totul greu, dar frumos” – Ceahlăul, 14 august 1976).
Montreal 1976
Ediţia Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976, a fost prima, în care, la canotaj, au fost acceptate şi fetele. Pe atunci distanţa era de 1.000 de metri, iar acum este de 2.000 de metri. Profesoara Lenuţa Sansu Dabija spune că Elena Giurcă a întreţinut o atmosferă caldă în sânul lotului şi a fost o punte de legătură între sportive şi antrenori. ”Cârmaciul în canotaj este creierul ambarcaţiunii. El impune ritmul şi prin cuvintele şi încurajările pe care le transmite de-a lungul cursei te conduce spre victorie. Este mâna dreaptă a antrenorului. De obicei, Elena avea probleme cu staţia de amplificare la care vorbea pentru a fi auzită de toate colegele de barcă. Un cârmaci trebuie să aibă o greutate de 45 de kg, cu o toleranţă de două kg. Dacă în barcă era plină de efervescenţă, pe mal era o persoană tăcută”.
Elena Giurcă a decedat la vârsta de 67 de ani, după o operaţie de anevrism cerebral. Alături de Garoafa Cantemir şi Lenuţa Dabija Sansu, a condus-o pe ultimul drum şi antrenorul său de la lot, Victor Moceani. Dumnezeu s-o odihnească în pace!
Caracter puternic
Din lotul României a făcut parte în 1976 şi profesoara Lenuţa Sansu Dabija, actualmente inspector în cadrul Direcţiei pentru Sport si Tineret Neamţ. “Elena Giurcă a fost o colegă foarte bună, altruistă, un om care în orice situaţie, te scotea la liman. Un caracter puternic, un foarte bun pedagog si asta şi datorită profesiei pe care şi-a ales-o. Îmi pare foarte rău că am pierdut-o pe draga noastră Elena Giurcă. Nu am mai văzut-o din anul 2000 când a venit la Piatra Neamţ pentru a sărbători împreună 30 de ani de la înfiinţarea secţiei de canotaj a CS Ceahlăul. În anul 2006 am vorbit la telefon şi apoi mi-a trimis câteva fotografii şi medalii pentru a fi prezentate la expoziţia Un secol de educaţie fizică şi sport. Repere locale şi naţionale, de la Muzeul de Istorie”.
Cârmaci de talie mondială
Profesoara Garoafa Camtemir, antrenoare emerită de canotaj, fondatoarea secţiei de la CS Ceahlăul a adus-o pe Elena Giurcă la Piatra Neamţ chiar în anul înfiinţării secţiei: “Am fost colegă cu Elena Giurcă la Clubul Nautic Universitar din Bucureşti. Apoi, acest club s-a desfiinţat şi i-am propus să vină la Piatra Neamţ, la secţia de canotaj nou apărută. A acceptat şi astfel CS Ceahlăul s-a dovedit o rampă de lansare spre competiţiile mondiale şi olimpice, pentru ea şi pentru ceilalalţi sportivi pe care i-am descoperit şi format. Era o sportivă foarte bună, un cârmaci de talie mondială apreciat de toată lumea. Nu a fost căsătorită, părinţii i-au murit. După ce a luat medalie la Jocurile Olimpice de la Montreal, Elena Giurcă s-a transferat la Steaua şi apoi a predat limba engleză la Academia Militară”.
Engleză cu Beatles
Elena Giurcă s-a născut pe 11 ianuarie 1946, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de engleză din cadrul Universităţii Bucureşti, promoţia 1969. La Piatra Neamţ a predat la Şcoala nr. 3 şi Liceul “Petru Rareş”. Un fost elev îşi aminteşte: ”Am avut-o profesoară în 1971, când îi ţinea locul profesorului Paul Sandovici, care era plecat în armată. Venea cu magnetofonul la oră şi ne punea muzică cu formaţia Beatles. Ascultam în surdină, era foarte frumos. Blândeţea sa ne-a cucerit pe toţi. Peste 3 ani am aflat că a cucerit medalia de bronz la Olimpiadă. Ne-am bucurat foarte mult”.
Ana MOISE
Felicitari pentru material. Trebuie sa ne raspectam valoriile trecutului. Bravo ANA