Agenda publică a acestor zile, forţată de scadenţele din calendarul unor operaţiuni eminamente politice (culisele find incluse sau nu), torpilează orice recurs natural la ce îi preocupă în realitate pe români. Că telecomanda televizorului sau internetul ne condamnă să dăm de spovedania lui Robert Turcescu sau de candidatura lui Teodor Meleşcanu la preşedinţie provoacă reacţii de luat în seamă, da, e de necontestat. Funcţionează întins relevanţa falsă dată de audienţa abil escaladată. Ceva cu adevărat relevant a scăpat însă „corifeilor” bolnavi de audienţă.
Ghidonarea forţată a lui Turcescu pe trasee de influenţă, cu partituri mass-media predefinite, nu este o noutate. E penibil de crezut că o structură informativă de elită, apreciată internaţional, precum a Armatei, s-a încurcat oficial cu el. Izvorul trebuie să fie din altă parte. Dacă este. În altă parte mai e un subiect, unul gingaş. Individul a predat la Şcoala Superioară de Jurnalistică. A susţinut seminarii despre tehnicile de redactare la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti. A avut treabă cu Societatea Jurnaliştilor Profesionişti, desfăşurând programe de instruire pentru gazetari. A piscuit cineva, ceva din acest registru grav? Nici vorbă.
Meleşcanu, pe partea sa, e vânturat la greu ca fost şef de serviciu secret care vrea să fie titular la Cotroceni. Foarte tare. Românii probează că nu şi-au luat la timp raţia de lecitină pentru memorie. (Sigur, lecitina are inclusiv valoare de ingredient cosmetic, iar potrivirea e minunată.) Distinsul fiu al localităţii Brad din judeţul Hunedoara, la cei 73 de ani ai săi, are o carieră diplomatică internaţională de excepţie, în numele României, de pe vremea lui Ceauşescu. Dacă n-a avut legături cu serviciile secrete ar veni că preşedintele Barack Obama e blond cu ochi verzi. Se spune cu temei că, dacă era atins de inspiraţie sau răbdare, el era urmaşul lui Ion Iliescu. Nu s-a potrivit. A fabricat Alianţa pentru România şi cortina atârnă greu peste acest subiect cu multe implicaţii penale trans-frontaliere. Relocarea în PNL este indisolubil legată de poziţia de administrator al Grupului Rompetrol condus de Dinu Patriciu. Evident, preşedintele Băsescu a trecut (şi) peste acest amănunt când l-a acceptat la Servicul de Informaţii Externe. Oare de ce?
Numai din cele de mai sus, fără a intra în alte amănunte, rezultă limpede cum se face decupajul toxic al încă unui rând de subiecte naţionale dezbătute inclusiv la taraba cu urdă bombardată de muşte de pe lângă Piaţa Centrală din Piatra Neamţ. Săptămânile ce vin promit să fie nespus de derutante. Cât se poate, cum se poate, când şi când, aici găsiţi o traducere, nu o interpretare.
Viorel COSMA
