Curtea de Apel Bacău a dat hotărârea judecătorească definitivă în cazul ultrajului de la Roman, discutat şi disputat nu doar la nivel local, ci şi naţional. Magistraţii au decis să respingă atât apelul lui Ioan Cănărău, care la vremea aceea era plin de funcţii în Sindicatul Naţional al Agenţilor de Poliţie, cât şi al Parchetului Roman. Prin urmare, rămâne în picioare sentinţa de la Judecătoria Roman, care a decis să-i achite pe cei doi inculpaţi acuzaţi (pe nedrept) că au ultragiat poliţiştii. Mai trebuie precizat că din cauza „valurilor” create de Ioan Cănărău pe acest subiect şi a acuzaţiilor că s-a încercat „muşamalizarea” cazului, Poliţia Roman a fost supusă unui tir de controale de la centru, iar activitatea tuturor birourilor verificată la sânge.
Celebrul „ultraj” s-a petrecut în seara de 8 aprilie 2014, în faţa resturantului Familial, din cartierul Favorit, Roman. O maşină de-a muncitorilor care vopseau trecerile pentru pietoni a parcat, la milimetru, lângă un autoturism, care nu mai avea cum ieşi, indiferent de măiestria şoferului. De pe trotuar, un bărbat băut – Constantin Nastasă pe numele lui – protestează. Şoferul maşinii de muncitori îl face beţiv. Nastasă comentează că-şi aşteaptă nevasta să ia maşina, tocmai pentru că el a băut. Prietenul lui, Nicolae Bogdan Boier, îl înjură pe şofer.
Şoferul se încordează. Zice că are pile la Poliţia locală şi dă telefon. Chiar are! Apare maşina de intervenţie, cu poliţişti locali cu tot. Lucrurile se precipită. Boier este legitimat şi încătuşat pe loc. Nastasă protestează. Între timp ajunge şi nevasta, buimacă, nu ştie unde a nimerit. Poliţia locală cere sprijin pentru „turbulentul” Nastasă, care nu se lasă încătuşat în faţa nevestei. Vine echipajul de şoc şi „sprijin”de la poliţia Roman, în formaţie completă: Cănărău, Varganici, Damian. Sar toţi pe Nastasă. Îl urcă în maşină, cu ajutorul şoferului de la drumuri, care se bagă în seamă la „nevoie”. Pleacă spre sediul poliţiei locale. Peste trei ceasuri (maxim două, după alte păreri) la sediul respectiv este chemată o ambulanţă care-l duce la spital pe Boier. Ambulanţă chemată de o altă echipă, de superiori, de la Poliţia Roman, care dispune eliberarea celor doi. Unul pleacă acasă, celălalt – cu traumatisme craniene, faciale şi cervicale – la Compartimentul de Urgenţă.
Urmarea: se întocmeşte dosar penal pentru ultraj împotriva poliţiştilor locali, dar nu şi împotriva echipei de la Poliţia Roman. Cănărău – lider de sindicat, în afara programului – ţipă, se leagă în lanţuri, face greva foamei, pe motiv că şefii „ţin” cu infractorii. Vine echipă de control de la Capitală şi ia la puricat întreaga activitate a Poliţiei Roman şi, mai ales, ultrajul. Se găsesc nereguli privind „înregistrarea” dosarului. Bucuria lui Cănărău care „flutură” hârtia peste tot: facebook, site-urile sindicatului, instanţă, poliţie. El l-a şi filmat pe Boier încătuşat, ţinut cu capul aplecat la maximum, după trei ceasuri de stat la Poliţia locală, când nu pricepea ce-a făcut şi i-a „gratulat” pe poliţişti cu apelativul „zdrenţe”.
Deşi lucrurile sunt clare (doi oameni – băuţi, e adevărat – umflaţi de pe stradă pentru că un şofer cu prieteni a vrut să arate cine este el, au fost lipsiţi de libertate fără niciun temei şi bătuţi – se pare, în sediul Poliţiei locale) procurorul dispune trimiterea în judecată pentru ultraj. Dosarul a ajuns în instanţă, iar magistratul Cristian Bîrjovanu a decis că n-a fost niciun ultraj şi i-a achitat pe inculpaţi. Şi aşa a rămas, definitiv! (C. MIRCEA)
