pietricica turism

spitalul romanUn deces înregistrat la Spitalul de Urgență Roman face valuri în presă și în mediul online. Iată varianta medicală a acestui caz asupra căruia vom reveni:

«Un bărbat în vârstă de 49 de ani, din Trifești, s-a prezentat în data de 18.01.2017, ora 18.25, la CPU Roman, cu senzația de ”nod în gât”, o oarecare lipsă de aer și amorțeli în ambele brațe. El a declarat că, mai devreme, avusese o durere în zona inimii, ”ca un cuțit”, dar că apoi i-a trecut.

A fost preluat imediat de cadrele medicale din CPU, i s-au recoltat analizele uzuale, precum și markerii cardiaci, s-a efectuat EKG (care se prezenta normal); s-a găsit o tensiune arterială mare, de 190/100 mm Hg.

I s-au administrat în CPU medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale, iar în momentul în care a fost consultat de către medicul de gardă de Medicină Internă, valorile tensiunii se stabilizaseră, fiind în limite normale, de 130/80 mm Hg. Medicul internist i-a recomandat pacientului în continuare tratament medicamentos, monitorizare în CPU și consult cardiologic și, deci, pacientul a rămas peste noapte internat în spital.

La consultul cardiologic din dimineața de 19.01.2017, pacientul avea tensiunea arterială cu valori de 160/90 mm Hg, EKG normal și nu avea dureri. I s-a prescris tratament permanent la domiciliu pentru scăderea tensiunii arteriale, pe scrisoare medicală și monitorizarea valorilor tensionale la medicul de familie.

Pacientul a continuat să meargă la serviciu (era agent la o firmă de pază și lucra în schimbul de noapte) și în data de 21.01.2017, pe la ora 23.45, a avut iarăși un acces de durere. Colegii i-au propus să meargă la spital, dar, pentru că durerea a cedat, pacientul a refuzat. În jurul orei 05.00 dimineața, tot în timpul serviciului, accesul de durere s-a repetat, mai intens și colegii de serviciu l-au adus cu mijloace proprii în CPU.

Fiind considerat COD ROȘU de urgență, a fost preluat imediat de medicul de gardă, ajutat să se așeze pe patul de consultație și imediat pacientul a intrat în stop cardio-respirator.

Manevrele de resuscitare cardio-pulmonare (șoc electric extern repetat, masaj cardiac extern, intubație, ventilație mecanică si tratament medicamentos intravenos) au fost executate timp de 1 oră și 10 minute, dar pacientul nu și-a revenit.»

Despre subiect și implicațiile sale am discutat cu dr. Oana Onu, director medical al Spitalului de Urgență Roman. Printre altele, doamna doctor a spus: ”Nu este normal ce se întâmplă… Omul acela a fost resuscitat din primele momente – și a fost resuscitat timp de mai bine de o oră! – și acum unii spun că a așteptat o oră… Acum, oamenii din CPU spun că ei nu mai vor să facă gărzi… Dacă faci eforturi extreme ca să faci tot ce trebuie, să salvezi viața cuiva și pe urmă se spune și se scrie că stau pacienții și așteaptă și nu li se face nimic… Nu mai vor să facă gărzi, dacă despre munca lor se spun minciuni grosolane, dacă munca lor este terfelită… S-a spus că acel pacient trebuia internat miercuri… păi, a fost internat, tocmai, că a fost internat! A venit la 6 după-amiaza și a fost externat a doua zi, după ce a fost ținut sub supraveghere toată noaptea și după ce medicul cardiolog i-a dat scrisoare medicală…”

Medicul Victor Firăstrău, o somitate a cardiologiei, a consultat pacientul în dimineața zilei de 19 ianuarie, după ce acesta stătuse toată noaptea sub monitorizare. ”Pacientul, în noaptea aceea, voia să plece acasă, fiindcă se simțea bine. A fost rugat să aștepte, ca să-l văd și eu. Când l-am consultat eu, avea o tensiune de 16 cu 9, EKG era normală și nu acuza nimic. Efectiv, nu era de internat; tensiunea pe care o avea el atunci o au 80% din romașcani… nu poți să internezi toți hipertensivii. I-am scris scrisoare medicală către medicul de familie. Ce s-a întâmplat ulterior nu știm; dacă s-a dus la medicul de familie, dacă și-a luat tratamentul… dacă s-a dus la serviciu de joi până sâmbătă înseamnă că s-a simțit bine… nu știm. În dimineața fatidică, eu eram de gardă pe secție și, imediat ce l-au adus colegii, m-au chemat în CPU. Am ajuns în 3-4 minute și, când am ajuns acolo, colegii mei începuseră deja resuscitarea. Pacientul era intubat, i se făcuse adrenalină, șocuri electrice și i se făcea deja masaj cardiac. Deci, s-a intervenit în primele secunde de la atac și vă asigur că s-a intervenit exact cum prevăd procedurile. Colegii mei din CPU sunt urgentiști și știu exact ce trebuie să facă. Și nu spun asta din complezență, am fost acolo, am supravegheat procedurile timp de o oră și 10 minute… Din experiență vă spun că am salvat multe persoane din infarct; am intervenit și la 5 minute după infarct și am reușit să repornim inima… În acest caz, după o oră și 10 minute de resuscitare, nu am obținut niciun semn. Eu nu cred că a fost infarct, bănuiesc altă complicație, dar nu vreau să mă pronunț înaintea rezultatelor de la autopsie. Cert este că din infarct nu cazi așa… este o expresie consacrată, ”ca împușcat”, ori acest pacient așa s-a manifestat… Îmi pare rău, însă, că încă mai sunt oameni care cred tot ce apare pe internet și își fac o părere greșită despre munca personalului dintr-un spital… E păcat că, în loc să primească recunoștință, colegii și colegele mele primesc injurii și acuze nefondate, e păcat…”

Cazul, dincolo de valurile de critici care s-au abătut din nou asupra Spitalului romașcan, va avea, după părerea noastră, și alte implicații. Și iată de ce: omul a decedat în timpul serviciului, deci poate fi considerat accident de muncă. Se vor face, probabil, cercetări și asupra stării sale de sănătate de la angajare, asupra controalelor medicale periodice și asupra avizului de la medicina muncii, ca să se constate dacă el putea să lucreze în schimbul de noapte sau nu. (D.A.)