“Vezi într-un pom o ramură ce s-a uscat din pricină că n-a mai avut în sine seva care-i ţinea viaţa. Pricepe de aici că întocmai ca o ramură uscată este acel creştin care nu are o credinţă vie, a cărei viaţă se vădeşte prin dragoste şi prin celelalte roade ale sale. Unul ca acesta prin nimic nu e legat de Hristos, Care este «viţa cea adevărată» (Ioan 15, 1) şi nici de creştinii cei neprefăcuţi, care sunt duhovniceştile «mădulare ale trupului Său» (Efeseni 5, 30). Înstrăinat va fi el de nădejdea vieţii celei veşnice atâta vreme cât va rămâne aşa cum se găseşte. Pe unul ca el îl înspăimântă Dumnezeu cu Judecata Sa: «Iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc» (Matei 3, 10). Această întâmplare şi cugetarea asupra ei te povăţuieşte, creştine, să te cercetezi pentru a vedea dacă ai şi tu credinţa care se arată prin roadele sale, adică prin faptele cele bune”. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
