“Cei ce pribegim în lume ca într-o țară străină, trebuie să ne întoarcem cugetul spre Patria cerească, unde este Tatăl nostru, Căruia astfel ne rugăm: «Tatăl nostru, Care ești în Ceruri», unde se găsește casa noastră și pacea noastră cea fără de primejdie, «unde Iisus a intrat pentru noi ca Înaintemergător», unde este moștenirea noastră, pe care ne-a gătit-o Preabunul și Milostivul nostru Mijlocitor – Hristos, unde este pregătită Cina cea mare și Nunta Mielului, unde nenumăratele mulțimi ale Puterilor celor netrupești stau înaintea scaunului de domnie al Măririi, unde stau cetele Sfinților celor ce-au viețuit de la începutul lumii și care, după pribegia lor pământească, după osteneli, nevoințe și suferințe, s-au odihnit întru Împărăția Cerurilor. Acolo ei sunt încununați și ne așteaptă cu dorire mare până când vom intra și noi întru acea odihnă”. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
