reclama autocenter

Phleps-Artur

Artur Martin Phleps a fost părintele armei “vânători de munte” din armata română. S-a născut în comuna Biertan (între Sibiu şi Târgu Mureş) la 29 noiembrie 1881; tatăl: Gustav Phleps, doctor, mama: Sofie. Părinţii lui erau din Silezia austriacă. A urmat şcoala la Sibiu şi apoi cursurile Academiei Militare Imperiale din Pressburg (Bratislava ). După absolvire a devenit ofiţer în armata imperială şi în timpul primului război mondial a luptat pe frontul din Galiţia, la sfârşitul războiului ajungând la gradul de locotenent-colonel. După terminarea războiului şi destrămarea imperiului Austro-Ungar s-a reîntors în locurile natale şi a devenit ofiţer în armata română. La început a fost instructor la Academia Militară din Bucureşti, apoi având gradul de general-locotenent a devenit comandatul trupelor de vânători de munte, transformându-le într-un corp de armată modernă, elita a armatei române. De menţionat că arma vânători de munte exista din 1917 în armata română, dar nu era o armă cu performanţe deosebite ca organizare si doctrină de lupta. Cel care a organizat-o si pregătit-o ca o armă de elită a fost Artur Phleps. În 1940 a primit un post de Raportor la Academia Militară în Bucureşti. Din 1941 serveşte cu gradul de colonel în trupele de elită germane Waffen-SS, ca ofiţer de stat-major. Dovedindu-se un foarte bun organizator, Wehrmacht-ul încearcă să-l „sufle” SS-ului şi să îl preia în armata regulată, oferindu-i un post de Comandant de Divizie. Himmler, însă, l-a avansat rapid general SS (SS-Gruppenfuhrer) şi l-a însărcinat cu formarea unei divizii, „Prinz Eugen”, formată din minoritari germani din Iugoslavia, România şi Ungaria. Numele de “Prinz Eugen” a fost dat chiar la propunerea lui Phleps (după Prinţul Eugen de Savoia, eliberatorul Transilvaniei şi Belgradului de sub dominaţia turcă). La numirea lui la comanda acestei divizii, a contribuit, în afara calităţilor lui de militar, şi speranţa că aceasta va duce la înscrierea unui număr mai mare de germani din Transilvania în trupele Waffen-SS, ceea ce s-a şi reuşit, cu toate că saşii şi şvabii erau cetăţeni români şi trebuiau să servească în armata română. A urmat o înţelegere între guvernele român şi german pentru ca voluntarii români de origine germană să poată alege între a se înrola în armata română sau în Waffen-SS.În 1943 îl găsim cu divizia sa în fosta Iugoslavie unde combătea partizanii lui Tito. Acolo s-a remarcat prin devotament, susţinând în faţa lui Himmler că regimul-marionetă croat (pro-german) e prea „blând” cu teroriştii şi sabotorii (cităm din scrisoarea lui către Himmler: “…omul din Balcani nu înţelege de vorbă bună. El trebuie să simtă biciul“. A primit următoarele decoraţii: Crucea de fier, clasa I (1914); Coroana României în grad de comandor (1927); Coroana României în grad de mare cruce (1939); Crucea de fier, clasa I (1939); Medalia „Winterschlacht 1941-1942″; Crucea germană de aur (1944); Cavaler al Crucii de fier şi Cununii de lauri (1944). După ce România a întors armele împotriva fostului aliat, Phleps este numit Comandant al trupelor SS şi de Poliţie din Transilvania. În zorii zilei de 21 septembrie 1944, în apropiere de Arad (unde se stabilizase frontul), porneşte cu adjutanţii săi într-o misiune de recunoaştere pe linia frontului şi este făcut prizonier de ruşi la câţiva kilometri de satul său natal. În după-amiaza aceleiaşi zile este împuşcat ca represalii la un bombardament aviatic german, ruşii nedându-şi seama ce personaj important făcuseră prizonier.

Articolul precedentStop violenței în rândul tinerilor!
Articolul următorPandurii vor juniori romaşcani