Reținerea soră cu frica de-a intra cu dezbateri interesante peste o fereastră orară încălecată de concurență, în peisajul curent al televizuinilor de nișă, este izvor de lehamite pentru realizatori. Perfect justificat, intervine – contând semnificativ – lipsa de chef a posibililor invitați serioși, cunoscători ai temelor propuse. A se irosi, în condițiile în care „grosul” publicul țintă e puțin ocupat cu alte emisiuni, devine de fapt de neacceptat. E o parte a tributului plătit la comun îndoielnicelor măsurători de audiență. Pervertirea și denaturarea regulilor consacrate ale competiției sufocă orice inițiativă curajoasă, orice proiect interesant de emisiune. În alte părți, consacrarea și respectul vin din această îndrăzneală. Rețeta a funcționat în anii de început ai televiziunilor din România, mai cu seamă în întrecerea pe ramură a stațiilor locale. Pasiunea și entuziasmul își spuneau cuvântul, atât dinspre realizatorii de emisiuni, cât și dinspre categoria restrânsă a invitaților cu care aveai ce discuta. Pe-atunci, cel puțin în provincie, apucăturile de mahala, șuetele bulevardiere, invectivele, linșarea adversarilor sau a celor neafiliați nu prinseseră rădăcini.
Ani la rând, la Piatra Neamț, unul dintre cei mai vânați invitați a fost Ioan Onisei. În principiu, nu are nevoie de prezentare – din principiu, alegea cu cine iese „pe sticlă”. Vârful de sarcină al valorificării lui s-a înregistrat în perioada cât a fost deputat PD (2000-2004), dar asta nu scade cu nimic prestațiile din alte vremuri, cu alte funcții. Reforma și reprezentarea administrațiilor locale pe plan extern, revizuirea Constituției, aderarea la Uniunea Europeană, cultura și viitoarea lege a audiovizualului reprezentau subiectele sale preferate. Le traducea pe înțelesul tuturor. Publicul nu-și dădea seama când trecea timpul. Era unul dintre criteriile de performanță astăzi abandonate.
În seara finalei Campionatului Mondial de Fotbal 2014, Onisei n-a avut ce face și a acceptat invitația Lavinei Șandru (Realitatea TV) pentru o emisiune programată „peste” Mihai Gâdea (Antena 3). Scandalul cu Laura Georgescu (președintele Consiliului Național al Audiovizualului), ca temă principală, a fost tratat – în sfârșit! – cu profesionalism și suficient de tăios pentru a arunca în derizoriu pe orice alți aspiranți la a-și da cu părerea în neștire. Într-o fereastră orară sinucigașă, a dat o lecție de sobrietate și competență de te întrebai cum nu le-a trecut prin cap televizuinilor să-l invite mai devreme să explice socotelile din audiovizual. E de departe unul dintre puținii calificați să comenteze, să analizeze acest sector sensibil. Pe lângă contribuția majoră la redactarea legii specifice în vigoare, pe lângă funcția de vicepreședinte al CNA, în timpul mandatului (2007-2012) a avut norocul să prindă un pachet de colegi civilizați (Răsvan Popescu, Dan Grigore, Ioan „Nuțu” Cărmăzan, Grigore Zanc, Gelu Trandafir, Attila Gașparik, Cristina Trepcea) imposibil de inclus în ecuațiile zilei de azi.
Cu dezinvoltură, Onisei a trecut și prin celelalte teme asociate emisiunii, și peste prima repriză a finalei de la fotbal. A meritat. Dacă recunoștea deschis că dezbateri precum cele de odinioară sunt imposibil de difuzat în prezent, datorită prigoanei CNA împotriva dreptului la opinie și judecăților de valoare neconforme cu orientările trasate, prestația sa ar fi fost perfectă. Așa însă, a fost de zile mari. Păcat că s-a retras din viața publică.
Viorel COSMA
