Constantinescu e ca vinul vechi: cu cât se învechește la Ceahlăul, cu atât e mai bun. Căpitanul nemţenilor s-a dovedit a fi modelul de care pietrenii au avut nevoie, pentru a-și îndeplini obiectivul. La 32 de ani a lucrat cu mulți antrenori români consacrați și a avut un retur bun de campionat. Fotbalistul a fost, în general, într-o formă bună, de când a venit la Piatra Neamț și crede că acest lucru se datorează vârstei. „Costică”, așa cum îl cunoaște cam toată lumea, a crescut în curtea CSS Brașovia, apoi a urmat traseul FC Brașov, Metrom Brașov, Juventus București, Politehnica Timișoara, Gloria Bistrița, Jiul Petroșani, FC Brașov, Internațional Curtea de Argeș, CS Otopeni și, în final, Ceahlăul, unde speră să mai primească o ofertă, la anul, când îi expiră contractul.
“Nici nu știam să mă leg la șireturi”
„Am ajuns la fotbal de mic. Abia începusem școala, clasa întâi… Știți cum se spune, nici nu știam să merg bine și să mă leg la șireturi. În august împlinisem şase ani, în 15 septembrie eram boboc. La foarte scurt timp, după o selecție făcută la noi în școală de profesorul Cezar Ardeleanu, am ajuns la grupele de pitici, la Brașovia. Am lucrat cu dânsul, apoi grupa noastră a fost preluată de profesorul Țuțuianu și, în final, la 12 ani, am intrat pe mâna profesorului Lucian Petre”, povestește Marian Constantinescu, care, anul acesta, a împlinit 32 de ani.
Olăroiu, Hagi, Sabău, Lucescu jr.
Constantinescu spune că cea mai frumoasă perioadă a carierei a petrecut-o la Timișoara. Pentru Politehnica a jucat doi ani. A început sub bagheta lui Anton Doboș (președinte) – Gigi Mulțescu (antrenor). A supraviețuit preluării grupării bănățene de către Marian Iancu. Astfel, a avut șansa să lucreze cu antrenorii Cosmin Olăroiu și Gheorghe Hagi. „La Timișoara a fost ceva special, încă de dinaintea sosirii domnului Iancu. Lumea era înnebunită după fotbal și mai ales după Poli. Era o atmosferă cu totul specială. Acolo te simțeai cu adevărat fotbalist”, își amintește Constantinescu. După Timișoara, Constantinescu a trecut, pentru scurt timp, pe la Gloria Bistrița, unde l-a cunoscut pe antrenorul Ioan Ovidiu Sabău. „E adevărat, am colaborat puțină vreme. Este adeptul stilului italian. Un antrenor foarte drastic în tot ceea ce face. Ca jucător, trebuie să fii sută la sută conectat la ce se petrece pe teren. Se bazează foarte mult pe forță. Studiază foarte bine adversarul, e meticulos, dar foarte dur. Nu e tipul cu care jucătorul să negocieze. Are niște reguli de igienă, disciplină și comportament, de la care nu se abate”, îl caracterizează căpitanul Ceahlăului pe „Moțul”. Chiar dacă a plecat cu un gust amar de la FC Brașov, pentru că a fost pus pe lista de transferări când nu se aștepta, nu poartă ranchiună nimănui. Vrea să dea totul uitării. Despre cel sub comanda căruia s-a aflat atunci, Răzvan Lucescu, declară: „Şi Răzvan este tipul de antrenor italian. Cu el, antrenamentele sunt plăcute, tot timpul altele, nu te plictisești. Te ține conectat permanent. Este un foarte bun psiholog și asta contează mult pentru jucători. De asemenea, este foarte apropiat de jucători”.
Jucător polivalent
Constantinescu este atacant… Vorba vine. Pentru că de-a lungul carierei a fost folosit mijlocaș, de bandă sau mai avansat, extremă, ori fundaș, pe banda dreaptă sau pe stânga, atacant (împins sau retras), ba chiar și mijlocaș central. „La juniori eram atacant. Pe acest post am ajuns senior. Apoi, am fost plimbat pe toate posturile, mai puțin portar și fundaș central. Important e să-mi fac treaba acolo unde sunt pus în teren de antrenor”, comentează căpitanul pietrenilor. Ce spune despre faptul că la 32 de ani, pe care îi va împlini pe data de 8 august, este socotit cel mai în formă jucător de la Ceahlăul: “Aşa am fost tot timpul. Glumesc. Probabil maturitatea. Vorba unui fost mare jucător (n.r. – Gheorghe Hagi), acum preşedinte: maturitatea unui fotbalist este între 28 şi 32 de ani.”
Căpitan ales democratic
Constantinescu are și explicația faptului că a fost desemnat căpitanul Ceahlăului, după două campionate petrecute la Piatra Neamț. “Colegii mei m-au ales, probabil, datorită vârstei, apoi a modului meu de a comunica cu toată lumea, şi cu cei mai tineri, şi cu cei de seama mea. Cred că a contat şi ceea ce fac pe teren. Au ales ei să fiu liantul între antrenor şi conducere. Este onorant şi motivant în aceeaşi măsură. Am făcut lucruri bune, am mai și greșit. La fotbal, nu avem timp de supărări. Greşim cu toţii. Dacă ne supărăm unii pe alţii, profită adversarul”, opinează Marian Constantinescu. Căpitanul pietrenilor nu-și dorește decât sănătate și prelungirea contractului, care îi expiră la anul. “Trăiesc acum, la Ceahlăul, o foarte bună perioadă din cariera mea. Am trei ani, să sperăm că, atunci când va veni momentul, conducerea îmi va cere să rămân, dacă va considera că sunt util echipei. Aş spune “da” cu cea mai mare plăcere. Este un moment plăcut din viaţa mea, sper să urmeze şi altele”, a conchis Constantinescu.
Cristi SOROCEANU
FOTO: Gelu CRĂCANĂ
