La instituția care teoretic ne păzește să fim în siguranție în urbe, s-o pornit un pui de gâlceavă care amenință să devină râsul curcilor, dacă nu cumva ceva și mai și. Cică o seamă de lucrători den rândul purtătorilor de cașchetă din instituția pomenită s-o apucat să arunce cu anonime semnate, adică să dea din casă. E supărare mare, că șăfu nu vrea să deie cheile de la un closet, că cine e el să aibe closet personal, bașca o seamă-s spionați dișcret când merg la privata primăriei. Acuma, vă dați seama câtă abnegație este în rândul oamenilor de ordine, dar mai cu seamă cam ce vremuri de cacao trăim, dacă și polițaii se plâng de problema evacuărilor personale pe persoană fizică. Cumătru zice că vine apocalipsa.
Un șpionete cam rupt la pene, pentru că s-o apucat de sporturi de contact cu mingea, ne-o dat o dumă călduță despre cum circulează banii prin oarece cluburi sportive din regiune. Cică o seamă de acționari vin la contabile cu facturi de cheltuieli de pe firmele proprii, din care reiese negru pe alb că sportivii o duc ca-n filme, îs fleașcă de proteine, mușchi, să aibă și de pus la sare, bașca-s plimbați pe roți ca baștanii. Evident că plata se face cât ai zice pește (că este în meniuri), numai că în practică nu vezi picior de sportiv să se lăfăie conform țidulelor. Acuma, pe de-o parte nu înțelegem cum să face că oarece cluburi o duce greu și pe alta asistăm la prosperități gheboase la partea nesportivă a organizațiilor.
Am tot zis, că nu ne mai uităm la televizoare, că ne-am săturat să-i vedem pe o seamă de aleși, că se bat în cuvinte, dar fără pălmi. Adică iese unu la televizor și-i trage o cazma verbală altuia, care la rându lui, în loc să se ducă să-l tragă de bucile obrăjilor de ce o zis duma, se duce la altă televiziune și trage contra cazmaua la moalele neuronului primului. Dacă dă cine trebe și se văd la cearcăn, se pupă de mama focului și își dau binețe, că juri că-s cumătri. Cam așa-i și cu prezidentu și primu menistru de la București, care nu scapă prilej să nu-și scape câte una la urechea internă, după care așteaptă să vază ce zice celălant. Acuma, am stat noi și ne-am judecat, că e mare dichis să le tragem niște sfinte din fundu livezii, pentru că ne trebe televizie, tocșou și alte acareturi. Însă preferăm deocamdată să lăsăm sfinții la locul lor și să ne gândim la ce lipsuri o fost pe vremuri de nu se găseau protecții la făcut copchii și, poftim unde s-o ajuns. Asta e!
