Năpustirea organelor de control şi a anchetatorilor spre teritorii mass-media netulburate cu anii este şi nu este de bun augur. Este pentru că protecţia de care se bucurau unii sfida pe amărâţii cu dările plătite la zi. Culmea absurdului, cu certificat de origine românească, era dată de evaziunea fiscală practicată „la liber”, dimpreună cu alte manopere din registrul criminalităţii financiare, taman de cei loviţi de pretenţia de a da ora exactă în presă, indiferent de suportul ei tehnic. Când le scuturi copacul, nu rămâne nimic din standardele etice şi profesionale susţinute, din devotamentul pentru interesul public şi mai binele românaşului nostru. Pe de altă parte, năpustirea nu este de bun augur fiindcă miroase a răfuieli de sezon. Într-un domeniu lipsit de reguli şi vulnerabil la presiunile politice, căderile şi ridicările din dizgraţie sunt ciclice. Impactul marilor reţele TV, în special, este o realitate, iar în România se ştie că realitatea plânge singură după manipulare şi distorsionare. Dacă era de făcut ordine pe bune, atunci trebuia dus la capăt ce se începuse cu ani în urmă, când publicul larg a fost şocat să afle schemele de plată ale unor producţii şi realizatori TV, pentru nu mai vorbi despre firmele din căsuţe poştale ori de circuitele publicităţii scumpe prin cele lanţuri de agenţii afiliate politic, care agenții otrăvesc piaţa, denaturează preţurile şi inventează profituri contra naturii domeniului de activitate.
Dincolo de spectaculosul controalelor şi investigaţiilor din acest sezon, groaznic ar fi ca acestea să influenţeze semnificativ lupta grupurilor mari de presă pentru supremaţie sau pentru o cotă de piaţă interesantă, în special în segmentul de audio-vizual. Pedepsirea directă pentru orientări nepotrivite sau avertismentul transmis unui politician prin descinderea la o televizuină apropiată (inclusiv firmele satelit) riscă să compromită eliberarea de metehnele ştim cărui regim mult hulit. Neregulile şi ilegalităţile rezultă din conflictul cu reglementările şi legile, nu din epuizarea rezervei de toleranţă, dacă nu cumva de complicitate. Negocieri de afliere la putere au existat şi există în toată lumea, doar că acolo trebuie să te prezinţi cu zestrea ta curată, nu să te tocmeşti pe rufele mrdare, pe muribunzi şi morţi. Deosebit de interesante sunt pariurile de viitor, dar şi acestea se joacă în condiţii de curăţenie. Cum marile companii din mass-media e evident că nu pot fi net mai curate decât alţi jucători din economie, semnul schimbării poate fi impus de cine se află la butoanele puterii. Dacă doresc cu adevărat o societate onorabilă, atunci ar cam fi cazul să nu perpetueze asocierile conjuncturale cu nişte putreziciuni consacrate. Le stă perfect în putere să taie coada câinelui dintr-odată. Aplauzele lui Dinu Patriciu, ale poporului intoxicat de televizuini şi ale mărunţeilor plătitori de taxe și impozite din presa de provincie sunt garantate.
Viorel COSMA
