Berta, iubirea neîmplinită a compozitorului
Ciprian Porumbescu s-a născut la 2 octombrie 1853 la Şipotele Sucevei şi a murit la 6 iunie 1883 la Stupca. În 1871 are loc la Putna marea Sărbătoare Naţională în memoria lui Ştefan cel Mare cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la târnosirea Mănăstirii Putna, la care a participat şi el, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A. D. Xenopol. Se pare că după festivităţile oficiale pe pajiştea de la mănăstire s-a încins o horă în care au intrat toţi cei prezenţi, orchestra fiind condusă de Grigore Vindireu, căruia Ciprian i-ar fi luat locul, iar la final, după ce a cântat, s-ar fi aruncat la pieptul lui Iraclie strigând: “Tată, am cântat Daciei întregi!”. Absolvă Institutul Teologic Ortodox din Cernăuţi, iar în 1878 este arestat în Procesul “Arboroasa”. Rămâne însă de aici, din închisoarea unde a stat cu deţinuţi de drept comun, frumuseţea unui episod emoţionant: unul dintre colegii de celulă, ascultându-l cântând o doină, a izbucnit în plâns… După 11 săptămâni cei 5 membri ai societăţii Arboroasa au fost achitaţi în urma unui proces care a durat 3 zile. Dar Ciprian a ieşit din temniţă cu moartea în piept. În 1881, pleacă la Viena la studii cu o bursă. Când s-a întors, s-a angajat la Braşov ca profesor de muzică la Şcolile Centrale Române şi dirijor al corului de la Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului. Cea mai importantă creaţie a sa rămâne opereta “Crai Nou”, cu libretul după Vasile Alecsandri, pe care o termină în 1882. Între 1873 şi 1877, Ciprian Porumbescu a urmat cursurile Institutului Teologic Ortodox din Cernăuţi. Muncea mult, studia mult, iar singurele perioade de odihnă erau vacanţele petrecute vara la Stupca. Într-una din aceste luni, Ciprian a cunoscut-o pe Berta Gordon, fata pastorului evanghelic din Ilişeşti, de care s-a îndrăgostit. Înaltă şi subţire, Berta avea să fie şi ea parte la destinul de erou romantic pentru care s-a născut Ciprian, căci povestea lor de iubire a rămas neîmplinită. Familiile lor, de confesiuni diferite, nu au permis căsătoria, iar tatăl Bertei a încercat în permanenţă să-i îndepărteze pe cei doi tineri unul de altul, trimiţându-şi fata în străinătate. “Numai ea singură îmi poate da curajul şi puterea de a răbda mai departe şi a duce munca începută la bun sfârşit”, scria Ciprian despre Berta, iar ea răspundea: “Cât de rău îmi pare că nu pot sta faţă în faţă cu acela căruia toată viaţa mea aşi dori să-i fiu cu inima deschisă…”. La moartea lui, Berta îi scria Mărioarei: “Greu de suportat nenorocirea aceasta; mi-a nimicit tot ce am sperat şi am dorit în viaţă. Mi s-a răpit tot ce am numit noroc. (…) Roagă-te, dragă Marie, la mormântul Lui şi pentru mine. Ţie ţi-i dat să fii în apropierea Lui, tu ai putut să-i arăţi scumpului iubirea ta, prin îngrijirea jertfitoare. O, de ce n-am putut şi eu!”.
Nicolae SAVA
