gianina carbunariu

* 9 august 1977 – Se naşte Gianina Cărbunariu, la Piatra Neamţ. În clasa a IX-a (1992), a debutat în revista „Asachi” din Piatra Neamţ cu poezie şi i se publică, în aceeaşi revistă, fragmente din „Parada – piesă în două părţi. După absolvirea Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti, în timp ce era studentă în anul II, la UNATC, secţia regie, s-a numărat printre cei 5 autori convocaţi de regizorul Radu Afrim la realizarea experimentului „Ocean Cafe”, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Piesele sale au fost traduse, publicate şi montate în Germania, Franţa, Irlanda, Polonia, Marea Britanie, Italia.

* 10 august 1964 – A murit, în Franţa, mitropolitul Visarion Puiu. Visarion Puiu, pe numele de mirean Victor Puiu, s-a născut la 27 februarie 1879, la Paşcani. A  fost un mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române, refugiat în 1944 în Occident, condamnat în 1946 la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului din București, excomunicat de Sfântul Sinod al BOR în 1950 și reabilitat post mortem de același for în ziua de 25 septembrie 1990. A fost: episcop de Argeș (1921-1923); episcop de Hotin (1923-1935); Mitropolit de Bucovina (1935-1940); Mitropolit de Transnistria la Odesa (16 Noiembrie 1942 – 14 Decembrie 1943); cârmuitor al Eparhiei românilor din străinătate, numită și Eparhia Ortodoxă Română din Europa Occidentală (1945-1958).

* 10 august 1931 – S-a născut scriitorul Laurian Ante, la Cluj. (d. 27. 12. 20. 04, Iaşi). Şcoala Superioară de Cinematografie din Bucureşti. Stabilit la Piatra Neamţ, a fost funcţionar şi a frecventat Cenaclul Literar „Slova Nouă”. În 1995, se mută la Roman. Colaborări la: „Luceafărul”, „Urzica”, „Contemporanul”, „Asachi”, „Convorbiri Literare”. Cărţi: „Hoţul de câini”, „Nea Fane” (schiţe), „Ninge peste Farcaşa” (roman), „Confesiune târzie (proză), „Gânduri prin astre” (poezii şi aforisme),  „Singuri” (roman), „Taifunul îşi ascute dinţii” (roman), „Alba-neagra” (roman), „Cain şi Abel” (roman), „Capriciile doamnei M.” (roman)  „Ingratul joc al iertării” (piesă de teatru), „Maimuţele roşii” (roman), „O antologie a literaturii nemţene.

panait istrati

* 11 august 1884 – S-a născut scriitorul Panait Istrati, în  Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate și al unui contrabandist grec. A terminat 6 ani de școală primară, doi fiind nevoit să-i repete. Şi-a câștigat existența ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar și al unui vânzător ambulant. O vreme a fost și cărbunar la bordul unor nave. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Primele încercări literare datează din 1907, cu preponderență făcând publicistică în presa muncitorească din România, debutul fiindu-i articolul Hotel Regina în revista România muncitoare. Între 1910-1912 își publică, în aceeași revistă, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Colaborează și la alte ziare: Viața socială, Dimineața, Adevărul etc. Se apropie de cercurile socialiste. Trăind în sărăcie, bolnav și singur, a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era la Nisa dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Roland. Acesta este avertizat și îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor. Povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923 cu o prefață semnată chiar de Romain Rolland. A publicat romanele: Ciulinii Bărăganului, Les récits d’Adrien Zograffi („Povestile lui Adrian Zografi”). În 1927 a vizitat Moscova şi Kievul (și a asistat chiar la realizarea unui film despre călătoria sa acolo). În Rusia îl întâlnește pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menționa mai târziu în romanul său Zorba grecul). În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică. Voiajul său în Rusia a fost sursa de inspirație a cărţii Spovedania unui învins. Publicarea cărții va provoca izolarea scriitorului, acesta fiind abandonat de prietenii săi de ideologie socialistă (unii din prietenii săi comuniști considerându-l fascist). În 1930 se reîntoarce definitiv în România. Publică în 1933 eseul L’homme qui n’adhère à rien, în care se conturează atitudinea sa în privința independenței. Chintesența acestui eseu îi atrage vehemente contestări. A fost tratat de TBC la Nisa, Franţa, și apoi a revenit la București. Izolat, singur și bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză și română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.

* 11 august 1956 – S-a născut Camelia-Tatiana Tănase-Rusu la Slatina, Olt. Universitatea Naţională de Artă, Secţia Tapiserie şi Desing textil. Membru UAP. Expoziţii studenţeşti, personale, tematice,republicane: Bacău, Baia Mare, Bucureşti, Cluj, Iaşi, Piatra Neamţ, Roman,  Suceava, precum şi în selecţii internaţionale: Spania, Portugalia, Ungaria.

* 12 august 1884 – S-a născut Ioan Enescu, la Porceşti, azi Moldoveni, Neamţ (d. 14. 03. 1972, Iaşi). Doctor în medicină (1912). Studii la Berlin (1913-1915). Profesor la Facultatea de Medicină din Iaşi. Membru al Academiei de Medicină din Bucureşti (1935), Membru corespondent (1952) şi titular al Academiei Române. Membru al Societăţii de Cardiologie din Paris.

* 12 august 1956 –  A murit Profira C. Groholschi, (n. 1877, Târgu Ocna). Şcoala Centrală de Fete şi Facultatea de Litere şi Filozofie, Iaşi. Căsătorită cu I Groholoschi, magistrat, prefect al Judeţului Neamţ. Învăţătoare la Târgu Neamţ, profesoară de geografie la Liceul „Petru Rareş din Piatra Neamţ. Colaborări la numeroase publicaţii locale şi centrale semnând cu pseudonimul Pin: „Renaşterea”, „Reformatorul”, „Convorbiri Literare”, „Viaţa Românească”  ş. a. Volume: „Cetatea Neamţului”, 1914; „Din viaţa unei normaliste”, 1914; „Două drumuri”, 1915 ş.a.

Pr. Arsenie Papacioc

* 15 august 1914 – A murit marele duhovnic Arsenie Papacioc. Considerat unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei, Arsenie Papacioc s-a născut în 1914 ca al șaptelea copil al părinților Vasile și Stanca. Casa părintească se afla în Perieţi, Ialomiţa. Numele civil al lui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovedește o memorie bogată și o vie inteligență, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei „Vraja”, tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât și fizice. La întrecerile interșcolare, organizate în București, obține locul I la viteză și locul II la sărituri. După vârsta de 20 de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenția de a intra ca frate la Frăsinei, Vâlcea. Starețul mănăstirii, părintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: „Nu te pot primi, frate. Te văd că ești nițel mai învățat și nu te pot pune la boi. Ce o să zică frații? Pe acesta îl ții la cancelarie și pe noi ne pui la greu?“  Nu a renunțat la gândul său și a mers la Cozia, unde a fost primit în obștea monahilor. Tot acolo primește ascultarea de paraclisier și predă educația civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniștii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască celor mici învățătura creștină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea și s-a retras la o moșie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an și jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, starețul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la Ciclovina. Mitropolitul Olteniei, Firmilian, a aflat însă de cel care stătea la Cioclovina și i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic, dar securitatea nu a aprobat acest gest al mitropolitului și Anghel a ajuns la Sihăstria. Acolo a fost călugărit, la slujbă participând părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuș, iar naș de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. După ce a primit preoția, Arsenie a fost numit părinte spiritual la Seminarul Neamț. A urmat mutarea la Slatina unde a fost egumen. De aici a fost arestat și dus la Suceava, ținut în anchetă 90 de zile, bătut și chinuit pentru acuzații fără nici un suport real. După ani de detenție, de interminabile anchete și deplasări de la un penitenciar la altul, de la Vaslui, unde era un lagăr de muncă forțată, la închisoarea de la Aiud, a fost eliberat și i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal. De aici, a ajuns, în 1976, la Mănăstirea din Techirghiol.

* 15 august 1989 – A murit ziaristul şi scriitorul Dumitru Buznea. Născut la 30 iulie 1931, la Galaţi, a absolvit Şcoala primară şi Liceul comercial la Galaţi, Facultatea de Istorie-Filozofie, Iaşi, Facultatea de Drept, Cluj. A fost redactor la ziarul „Flacăra” din Moineşti şi „Ceahlăul”, Piatra Neamţ, din 1968. Colaborări: „România literară”, „Contemporanul”, „Ateneu”, „Urzica” ş.a. Premiul pentru debut al Ed. „Eminescu” pentru romanul „Noi şi pământul”, (1978). Scenarii de film „Din nou împreună”, 1978; „Rămân cu tine”, 1982, ambele lansate în premieră la Piatra Neamţ.

Articolul precedentBraconaj piscicol
Articolul următorCuvântul „Siberia” stârneşte amintiri dureroase în Basarabia