pietricica turism

nicolae steinhardt

* 26 iulie 1932 – S-a născut  Iulian Antonescu la Piatra Neamţ (d. 24. 01. 1991, Bucureşti). Liceul „Petru Rareş”. Facultatea de Istorie, Bucureşti (diplomă de merit). Director al Muzeului Regional Bacău (1957-1971), A înfiinţat 15 muzee printre care şi în Bicaz. Din 1960, membru al Consiliului Muzeelor din România. Publică în: ziarul „Steagul Roşu” şi în revista „Ateneu”, precum şi în publicaţii din ţară. Un mare specialist şi un remarcabil orator. A donat statului imobilul în care s-a organizat actualul Muzeu de Ştiinţele Naturii din oraşul natal. În 1965, împreună cu prof. univ. Ion Nestor şi arheologul Victor Teodorescu a reprezentat România la Congresul Internaţional de Arheologie Slavă de la Varşovia. Între 1970 şi 1971, publică în revista „Ateneu” o parte din poeziile traduse care se vor regăsi şi în volumul „Nelinişti medievale” (2010), Din 1971, director al Direcţiei Muzeelor din Consiliul Culturii, iar din 1990, inspector general la Departamentul Dialog cu Străinătatea, membru în Comisia Monumentelor şi Siturilor Istorice.

* 27 iulie 1941 – S-a născut Ion Băra, la Soveja, Vrancea, prof. univ. dr. (1973) în biologie. Facultatea de Biologie, Iaşi. Cercetător, apoi director,  la Staţiunea „Stejarul”, Neamţ, şef de laborator la Institutul de Genetică

* 27 iulie 1917 – Se naşte Paul Mihăilescu, la Piatra Neamţ (d. 13. 03. 1995, Bucureşti), ambii părinţi fiind cadre didactice. Liceul „Petru Rareş”, Piatra Neamţ, Facultatea de Electromecanică, Bucureşti. Distins cu diverse ordine şi medalii în Al Doilea Război Mondial: Ordinul „Coroana României” cu spade, Medalia ”Bărbăţie şi credinţă” ş.a. Diverse funcţii şi director la Institutul de Cercetări Proiectări CFR şi la Institutul de Căi Ferate. Studii şi lucrări ştiinţifice. Cetăţean de onoare post-mortem al Municipiului Piatra Neamţ.

* 28 iulie 1886 –  S-a născut Mihai Rotaru, la Dobreni, Neamţ (d. 1956, Piatra Neamţ). Învăţător şi publicist. A absolvit Şcoala Normală „Vasile Lupu” Iaşi. A predat şi a fost director la mai multe şcoli (Gârcina, Călugăreni, Vaduri, Piatra Neamţ), peste 38 de ani. A pus bazele mai multor bănci populare şi magazine săteşti. Scrieri: „Istoricul Şcolii Nr. 2 [de] Băieţi – Piatra Neamţ” (1934). Colaborări: „Reformatorul”, „Avântul”, „Preocupări didactice”, „Apostolul” ş. a. De două ori distins cu „Răsplata muncii pentru învăţământ” (1923 şi 1941).

* 29 iulie 1912 – S-a născut Nicolae Steinhardt. Nicolae Steinhardt s-a născut în data de 29 iulie 1912, în comuna Pantelimon de lângă Bucureşti, într-o familie de origine evreiască. A studiat Dreptul şi Literele la Universitatea din Bucureşti şi a fost botezat la 15 martie 1960, în închisoarea de la Jilava. A fost tuns în monahism pe 16 august 1980, la mănăstirea Rohia, aşezământ în care şi-a petrecut şi ultimii ani din viaţă. Nicolae Steinhardt a murit la 30 martie 1989. A fost înmormântat la Rohia (Maramureş), ceremonia de înhumare fiind supravegheată de slujbaşi ai Securităţii. Steinhardt era o ţintă chiar şi după moarte. Fusese întemniţat politic între 1958 şi 1964. Manuscrisele sau au fost confiscate în mai multe rânduri de Securitate. Lui Nicolae Steinhardt i s-a făcut rău în aeroport. Avea 77 de ani şi plănuia să ia avionul din Baia Mare pentru a ajunge la Bucureşti, unde-l aşteptau prietenii săi Alexandru Paleologu, Mihai Şora şi Oliv Mircea. După ce luni în şir suferise de dureri în piept de la o angina pectorală, Steinhardt a făcut infarct şi a fost transportat la un spital din Baia Mare. A murit la câteva zile după infarct. Era 30 martie, într-o zi de joi. “Tare mă supără nişte gânduri, că nu m-a iertat Dumnezeu de păcatele tinereţii mele”. Steinhardt a murit măcinat că tinereţea sa departe de Dumnezeu nu poate fi ştearsă cu buretele. Înainte să închidă ochii pentru ultima dată a cerut să i se aprindă o lumânare şi să i se citească un psalm. Nicolae Steinhardt s-a convertit la creştinism, în închisoarea Jilava, la vârsta de 48 de ani. Era întemniţat pentru că nu şi-a trădat prietenii şi convingerile. A fost înmormântat la Rohia, în prezenţa călugărilor de la mănăstirea unde Steinhardt a slujit între 1979 şi 1989. Steinhardt are o vastă operă postumă.

* 30 iulie 1928 – S-a născut Natalia Popa (n. Amaicei), la Cracăul Negru, Neamţ, pedagog reputat şi publicist. Facultatea de Filologie, Bucureşti şi Institutul Pedagogic „A. I. Hertzen”, Leningrad. Cadru didactic la Universitatea din Cluj. Dr. în pedagogie. Peste o sută de articole studii şi lucrări. Colaborări: „Forum”, „Revista de pedagogie”, „Natura” ş.a. Autoare a mai multor cărţi de educaţie a tineretului, precum „Drumul vârstei noastre”, „Tinere – cum te pregăteşti pentru viaţă?”, „Prelegeri de pedagogie” ş.a.

* 30 iulie 1931 – S-a născut scriitorul şi ziaristul Dumitru Buznea, la Galaţi. (d. 15. 08. 1989, Piatra Neamţ). A absolvit Şcoala primară şi Liceul comercial la Galaţi, Facultatea de Istorie-Filosofie, Iaşi, Facultatea de Drept, Cluj. A lucrat la Furnalul nr. 5 din Hunedoara, ca muncitor, fost şi minier pe şantierul Hidrocentralei de la Bicaz, în a cărei publicaţie a debutat ca ziarist. A fost redactor la ziarul „Flacăra” din Moineşti şi „Ceahlăul”, Piatra Neamţ, din 1968. Colaborări: „România literară”, „Contemporanul”, „Ateneu”, „Urzica” ş.a. Premiul pentru Debut al Ed. „Eminescu” pentru romanul „Noi şi pământul”, (1978). Scenarii de film „Din nou împreună”, 1978; „Rămân cu tine”, 1982, ambele lansate în premieră la Piatra Neamţ.. „Am învăţat ziaristica şi de la fratele meu, Dumitru Buznea, care a publicat sub pseudonimul Dumitru Mineru mai multe cărţi, piese de teatru, a scris scenarii pentru filme” – spunea într-un interviu din ziarul “Deşteptatrea” de la Bacău, fratele scriitorului, ziaristul Mihai Buznea.

* 31 iulie/21 august 1888 – Se naşte, la Piatra Neamţ, Max(imilian) Costin, (d. 28. 08. 1938, Bucureşti). Fiul lui Ion Costin (căpitan, probabil descendent din familia cronicarului Miron Costin) şi al Lucreţiei Gheorghiu-Budu. Cu o pregătire muzicală (a cântat în orchestra liceului şi a susţinut concerte la Ateneu), va continua studiile muzicale la Paris şi Berlin (1909-1912), apoi în ţară, la Bucureşti (1914-1918), fiind elev al lui George Enescu şi chiar va concerta cu acesta, remarcându-se ca violonist, muzicolog şi pedagog, dar şi ca poet, publicist, traducător. A înfiinţat Societatea Compozitorilor Români, Societatea „Amicii Muzicii” din Bucureşti, colecţiile „Biblioteca Muzicală” şi „Şcoala Nouă pentru Vioară”. Debutează editorial cu traducerea eseului „Sfârşitul lumii” de C. Flamarion (1908). A colaborat (pseud. Coman) la revista „Doina doinelor” (Mărgineni-Bacău), la ziarul „Dimineaţa” (pseud. Măşcuţă), la revistele „Adevărul”, „Belgia Orientului”, „Furnica”. A semnat şi Mircea Freamăt. Fondator al revistei „Muzica” şi al ziarului „Glasul Mureşului” (Târgu Mureş, 1933) şi director al ziarului „Nădejdea” (Timişoara, 1923), preşedinte al Asociaţiei Presei din Provincie (Târgu Mureş, 1936). A lăsat în manuscris „Jurnalul”, care nu prezintă importanţă din punct de vedere literar. Volume: „Poezii”, 1932; „Şoimii patrupezi (polemici şi satire”, 1937. Traduceri: C. Flamarion, „Sfârşitul lumii”, 1908; „Poezii” (după St. Malarmé), 1936; N. Berlioz, „Simfoniile lui Bethoven”.