Bolnav de SIDA – concediat şi arestat

Povestea celor patru indivizi, care au plănuit să dea mai multe lovituri la case de amanet şi să fure kilograme de bijuterii, este deja cunoscută. Au fost „monitorizaţi”, aşteptaţi să acţioneze şi arestaţi. Povestea unuia dintre ei, căruia îi protejăm identitatea, este, însă, imaginea fidelă a „omeniei” din ţara lipsită de toleranţă, înţelegere şi bun simţ în care trăim.

„În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.N.A., acesta este un infractor primar, se află la prima abatere antisocială şi are o situaţie deosebită datorită stării sale de sănătate”, se arată în încheierea de şedinţă a instanţei care a dispus arestarea celor trei. „Până anul trecut acest inculpat a fost o persoană absolut normală care a terminat un liceu şi care avea o profesie, însă, la începutul anului 2013 este depistat cu virus HIV în stare avansată, deşi îl avea de la naştere a fost depistat foarte târziu, atunci când deja a degenerat în stadiul SIDA şi pe fondul acestei boli a trebuit să stea internat în spital întrucât i-a apărut şi o tumoare în zona capului care a fost extirpată acum două luni. Stând în spital atâta timp, cu o boală atât de gravă pe care foarte greu a suportat-o psihic, în momentul în care a ieşit să se reintegreze la locul de muncă a fost dat afară de acolo pentru simplul fapt că este purtător de SIDA. În încercările disperate de a-şi găsi un loc de muncă, primeşte o propunere de a face rost de bani, venită din partea inculpatului A., acceptă această propunere dar doar în sensul de a participa ca supraveghetor, exact cum se reţine şi în propunerea de arestare preventivă, adică asistă şi anunţă momentul în care poate fi săvârşită fapta”.

Judecătorii au cântărit lucrurile cu aceeaşi măsură pentru toţi şi probabil că aşa era normal să fie. Rămân însă semnele mari de întrebare legate de şansele pe care le oferă societatea unor oameni care oricum nu mai au mult de trăit. Vorba avocatului „inculpatul nu a săvârşit această faptă pentru a obţine o sumă extraordinar de mare de bani, ci pentru a avea nişte bani pentru a-şi duce existenţa mai departe în condiţiile în care nu se poate angaja nicăieri”. (C. MIRCEA)