La Bicazu Ardelean se află unul dintre cele mai vechi şi valoroase monumente de arhitectură în lemn din judeţul Neamţ – Biserica cu hramul Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Fiind fostă localitate a Imperiului austro-ungar la graniţa cu Moldova, greco-catolicii de aici, majoritari în zonă, au încercat să stingă urmele Ortodoxiei. Un învăţător de-al locului, Augustin Barna, studiind istoria zonei, a descoperit însă într-un act existent la Biblioteca Naţională din Viena că la 1692 exista, în Bicazu Ardelean, o comunitate de creştini. Astfel, s-a înaintat ipoteza că bisericuţa de lemn datează încă de atunci. În sprijinul acestei afirmaţii vin şi alte argumente ce ţin de vechimea lemnului, de arhitectura construcţiei, precum şi de tehnica rudimentară de cioplire a bârnelor. De asemenea, stilul arhitectural, cu vădite influenţe ardeleneşti, pare să conducă spre concluzia că lăcaşul a fost, într-adevăr, ridicat la sfârşit de secol XVII. Istoricul Iosif Benzo, în lucrarea sa „Milcovia”, susţine că pe Valea Bicazului existau aşezări compacte încă înainte de secolul al XII-lea. De asemenea, „Sematismul de la Blaj”, editat cu prilejul bicentenarului evenimentelor de la 1700, stabilea că la „Unirea Bisericească” de atunci, Bicazul era o parohie cu numeroşi enoriaşi ortodocşi. Totuşi, pe lista monumentelor istorice întocmită de Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Neamţ biserica de lemn din Bicazu Ardelean apare ca datând din 1829. Acest an este consemnat pe un triptic ce se păstrează în altar, scris în limba română cu litere chirilice, singurul document aflat în arhiva bisericii. Lăcaşul este ridicat din lemn de tisă, pe talpă de tisă, bârnele fiind încheiate la colţuri „în coadă de rândunică”, după meşteşugul ardelenesc. Acoperişul, de draniţă, a fost reînnoit în mai multe rânduri, în decursul istoriei sale. La exterior se remarcă migala cu care fost lucrat lemnul, consolele sculptate măiestrit, ca şi decorul portalului de intrare. Acesta este decorat cu motive solare şi vegetale de o deosebită expresivitate. Acest portal este încadrat de un pridvor închis, despre care nu se ştie când a fost adăugat construcţiei. Stilul arhitectural prezintă particularităţi şi la interior. Aici, la început, pronaosul era separat de naos printr-un gărduţ, care, ulterior, a fost scos. Acesta separa „tinda muierilor” de naos, locul rezervat bărbaţilor. Un alt element arhitectural distinctiv îl reprezintă bolţile, decorate cu o bogăţie de motive vegetale. Este pictată pe pânză de in îmbibată în zer de oaie. Pânza a fost aplicată pe pereţii de bârnă cu ajutorul unei emulsii de var-pastă. Nu se ştie cu exactitate anul în care a fost pictată, dar se vede că majoritatea greco-catolică din zonă şi-a pus amprenta asupra stilului pictural, pentru că pot fi observate şi crucea romană şi cea bizantină. De asemenea, se păstrează şi câteva icoane vechi reprezentându-i pe Maica Domnului cu Pruncul şi pe Sfântul Ierarh Nicolae. Lăcaşul deţine catapeteasma originală, care, deşi nu a fost niciodată restaurată, se păstrează într-o stare bună. Biserica este singura din judeţul Neamţ pictată în interior în întregime. Lăcaşul de lemn de la Bicazu Ardelean este încadrat în lista monumentelor istorice de categoria A din judeţul Neamţ şi are nevoie de un proces de restaurare urgentă.
Nicolae SAVA
