În timp ce toată lumea stă cu ochii ațintiți pe știrile cu moțiunea de cenzură, cu refugiații, cu vizitele în America, cu dosarele DNA de tot felul, în tihnă se pregătesc sau se consolidează tot felul de șmenuri cu girul sau neștiința profesională a autorităților. Unul dintre acestea, prezentat ca o mare realizare viitoare, se numește „Regulamentului de valorificare a masei lemnoase care se recoltează anual din fondul forestier proprietate publică” și are forma unei hotărâri de guvern. Fondul problemei îl reprezintă modul cum se poate achiziționa lemnul din pădurile statului. Până acum, prin protecție de stat și cu largul sprijin al Consiliului Concurenței, firme străine, de sorginte austriacă, dovedite ca fiind fruntașe la cumpărat lemn și fără acte legale de proveniență, aveau asigurate, prin lege, cantități uriașe de lemn.
Problema este că producătorii autohtoni erau, din start, dezavantajați și în fața acestei concurențe neloiale cu gir de la Consiliul Concurenței, iar majoritatea dintre ei au dispărut. Ca să poată supraviețui, marile firme care exploatează lemnul au fost nevoite să încheie contracte de prestări servicii cu firmele care aveau asigurat lemn pentru exploatare. Mecanismul prin care erau și aceștia spoliați este unul la fel de interesant și merită analizat separat. Până atunci, să spunem doar că lemnul astfel obținut este sumar procesat și trimis la export, cu profit uriaș.
În timpul acesta, producătorii de mobilă trebuie să achiziționeze lemn la prețuri comparabile cu ale celor care procesează sumar lemnul și să facă față concurenței străine care lucrează cu prețuri subvenționate, care are lemn asigurat pentru ei la nivel național și care sunt și încurajați să facă export. Drumul spre faliment al producătorilor autohtoni este, astfel, pavat cu foarte bune intenții guvernamentale. Într-un exces democratic, dar care s-a dovedit doar formal și funcționăresc, reprezentanții producătorilor au fost chiar invitați de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor să-și expună doleanțele. Evident, au fost ascultați, dar nu și auziți sau înțeleși, așa că, în disperare de cauză, s-au adresat celor doi prim miniștri români în funcție, Victor Viorel Ponta și Gabriel Oprea.
Celor doi li se cerea un lucru de bun simț, să intervină, pentru ca producătorilor locali să li se asigure dreptul de preemțiune între producătorii din industria mobilei, la licitaţia principală de masă lemnoasă din toamnă, pentru anul următor, pe baza istoricului de consum pentru fabricile producătoare de mobilă şi produse finite din lemn, la preţuri de pornire a licitaţiilor avizate de Consiliul Concurenţei.
Argumentele sunt solide și ar trebui să fie măcar discutate:
– concurenţă loială la achiziţia de materie primă între două sectoare ale economiei naţionale, cu atât mai importante cu cât industria mobilei valorifică mult mai eficient o resursă naţională cu valoare economico-socială şi de mediu;
– respectarea egalităţii de şanse între sectoarele industriale ale economiei naţionale la achiziţionarea resurselor necesare din pădurile proprietate publică a statului, respectiv între sectorul de exploatare a masei lemnoase şi sectorul mobilei;
– valorificarea superioară a masei lemnoase;
– sprijinirea dezvoltării industriilor cu specificitate locală prin prelucrarea masei lemnoase.
Organizarea unei astfel de licitații anuale doar între producătorii din industria mobilei, pornind de la preţul de referinţă stabilit de Romsilva, pe specii şi categorii de material lemnos, ar putea asigura necesarul de prelucrare în sectorul mobilei, industria mobilei a avut, în ultimii cinci ani, creştere constantă a volumului de producţie şi are o balanţă comercială pozitivă, cu posibilități de dublare în anii următori, conform previziunilor BNR. La fel de importantă ar fi și conservarea a peste 67.000 de locuri de muncă existente în prezent şi crearea premiselor de creştere a numărului acestora în următorii ani cu 10.000 – 15.000 noi locuri de muncă.
În ce măsură demersul Asociației producătorilor de Mobilă din România va fi mai puternic decât lobby-ul neoficial al marilor firme străine care exploatează masiv și sălbatic lemn românesc este greu de cuantificat. Dar este de urmărit.
- Bălănescu
