* convorbire cu doctorul şi scriitorul Virgil Răzeşu
– Domnule doctor, am aflat din presa basarabeană, Biblioteca Municipală „B. P. Haşdeu” din Chişinău a găzduit o întâlnire al cărui protagonist aţi fost. Despre ce e vorba?
– Uniunea Scriitorilor şi Asociaţia Chirurgilor din Moldova „Nicolae Anestiadi” au organizat „O întâlnire cu cartea şi cu medicul-scriitor Virgil Răzeşu din Piatra Neamţ, România”. Evenimentul s-a bucurat de prezenţa unor personalităţi de primă mărime ale Basarabiei. În afara confraţilor mei, Gh. Ghidirim, Eugen Maloman, Romeo Scerbina, Gh. Rojnoveanu şi alţii, pe care îi cunoşteam din întâlnirile noastre de specialitate, am avut marea satisfacţie de a intra în dialog direct cu Vlad Pohilă, critic de artă, moderatorul întâlnirii şi, mai ales, cu cunoscutul scriitor Nicolae Dabija, cu Ion Ungureanu, omul de teatru şi fostul ministru al culturii, cu compozitorul Constantin Rusnac şi cu mulţi alţii.
– Am aflat că romanul lui Nicolae Dabija „Temă pentru acasă” este considerată una dintre cele mai cutremurătoare scrieri contemporane.
– Nu greşiţi, dar ca să înţelegeţi ce s-a întâmplat la Chişinău, daţi-mi voie să vă spun câte ceva despre cartea de care aţi amintit. Este vorba despre un dascăl care dă elevilor lui tema de acasă pentru ora următoare. Dar până la aceasta, profesorul este ridicat şi trimis în Siberia să ispăşească vini închipuite. Una dintre elevele acestuia, îndrăgostită de dascălul ei, consideră că este de datoria ei să-l caute. Şi pleacă spre îndepărtata Siberie. Se întâlnesc, evadează împreună o dată şi încă o dată, dar în imensitatea Siberiei unde să te poţi ascunde, sunt prinşi şi despărţiţi, dar asta nu înseamnă nimic, pentru că pentru ea destinul s-a împlinit şi poartă în pântec copilul lui. Naşte într-un lagăr special pentru sporirea poporului sovietic, unde rămâne doi ani de zile până când copilul îi este luat şi dat în grija altor instituţii şi se prăpădeşte departe de părinţi şi de casa ei. În cele din urmă, graţie unui tatuaj făcut pe mânuţa copilului, tatăl îşi descoperă fiul şi se întoarce, după o viaţă chinuită în cumplitele condiţii ale Gulagului sovietic, acasă. Când ajunge aici, primul drum îl face la şcoala de unde fusese arestat şi când aprinde lumina în clasă, îşi găseşte foştii elevi cu tema pentru acasă făcută. Ficţiunea îşi dă mâna cu realitatea într-o splendidă realizare.
– Interesant. Cum s-a interferat cartea lui Nicolae Dabija cu dvs.?
– Mai interesant decât credeţi. Nicolae Dabija a prezentat publicului romanul meu „Prin Vămile Vieţii” şi a găsit între cărţile noastre o similitudine aparte, pe multiple planuri. Şi în una şi în cealaltă, realul se îmbină cu ficţiunea. Şi una şi alta înseamnă un imn închinat femeii şi nu doar atât, scoate în evidenţă că şi femeia şi bărbatul pot suferi, dar numai femeia este capabilă de sacrificiu. Şi pentru că spuneam că întâlnirea noastră nu este deloc întâmplătoare şi că doresc s-o cultiv, trebuie să vă dezvălui partea cea mai interesantă şi plină de semnificaţie: eroina lui Nicolae Dabija poartă numele de… Maria Răzeşu. Departe de mine gândul unor speculaţii ieftine, dar cred şi eu că întâlnirea de la Chinişău poartă în ea o grăunţă de har şi nu mă pot considera decât bucuros de o asemenea întâmplare. Ce pot să spun este că m-am simţit foarte bine, am trăit sentimentul că basarabenii sunt mult mai sufletişti şi asta pentru că ei au suferit mult mai mult decât noi. Consider că drumul la Chişinău a însemnat pentru mine o gură de aer proaspăt şi nu mă pot socoti decât bucuros.
A consemnat Nicolae SAVA
