Costel Enache a plecat de la Ceahlăul în vara acestui an și a trăit în ultimele etape ale campionatului trecut momente penibile, când a fost nevoit să privească de pe bancă antrenamentele echipei conduse de Viorel Hizo, care, nu avea statutul de antrenor al Ceahlăului. Fiind demis, practic, de președintele de onoare Gheorghe Ștefan, care nu are atribuții pe partea executivă, decizia a fost dusă la îndeplinire de compartimentul executiv al clubului pietrean. Tot Ștefan a renunțat și la unul din cei mai buni administratori pe care i-a avut clubul pietrean în ultimii ani, Constantin Vadana (fost arbitru și fost fotbalist al formației pietrene), recunoscut pentru meticulozitatea cu care-și ducea la îndeplinire sarcinile de serviciu. Sunt doar două exemple care demonstrează că nu întotdeauna funcția bate gradul. Mai ales în fotbalul românesc, unde patronii cluburilor (fie ei și ”președinți de onoare”) decid cine este președintele FRF, cine să le reprezinte drepturile financiare în raport cu mass-media și cine pot fi demiși, sau angajați. Cazul lui Costel Enache, sau drama lui trăită la Piatra Neamț și Iași, este, în fond, drama fiecărui antrenor din Liga lui Mitică unde antrenorul are numai obligații, nu și drepturi în raport cu clubul, în detrimentul căruia își sacrifică, de multe ori, familia. (C.S.)
