Actorul Mircea Rusu a jucat în trei piese timp de doi ani cât a fost angajat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Căsătorit cu jurnalista Marina Constantinescu, gazda emisiunii “Nocturne” de la TVR 1, Mircea Rusu (58 ani), spunea în 1987, că se consideră un privilegiat pentru că a fost repartizat la Teatrul Tineretului, loc în care s-a adaptat “brusc”. A debutat în “Sânziana şi Pepelea”, de Vasile Alecsandri, a continuat în “Patima Roşie” şi şi-a încheiat stagiatura pietreană în “Troilus şi Cresida” de Shakespeare. (A. MOISE)
“Te afli, Mircea Rusu, de câteva luni repartizat la Teatrul Tineretului şi, iată, pentru a doua oară apari pe afiş, de data aceasta în «Patima Roşie».
– Mă pot considera în această privință un norocos şi chiar sunt invidiat de foştii mei colegi de institut care nu au avut o asemenea şansă. Trupa de aici are o valoare ridicată, față de multe alte trupe din provincie şi de aceea repartizarea la Piatra Neamț este un privilegiu pentru orice absolvent.
După rolul lui Pepelea, cum te simți acum în cel al lui Rudi, din piesa lui Mihail Sorbu?
– N-am să ascund faptul că am studiat foarte atent soluțiile posibile de rezolvare, purtând îndelungi discuții, unele contradictorii, cu regizorul Nicolae Scarlat. Dar probabil că aceste discuții sunt necesare în clarificarea psihologiei oricărui personaj şi ele conduc la adevărul creației. El însuşi actor la începutul carierei, Nicolae Scarlat mi-a încredințat ca atare căutările şi îndoielile. Publicul va aprecia cum se cuvine dacă interpretarea mea e convingătoare sau nu.
Hai să vorbim puțin despre modul cum te-ai adaptat la Teatrul Tineretului.
– Adaptarea a fost bruscă. Nici n-am avut timp să mă gândesc prea mult la ea; pur şi simplu, am venit la teatru şi am început să joc, acordându-mi-se din start multă încredere. De altfel, am venit aici să învăț. Se spune că la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, printre puținele locuri din țară, stagiatura prelungeşte atmosfera de institut şi primele luni îmi confirmă acest lucru. Până să ajung actor cu adevărat, cu personalitate, am multe de învățat, de la toți cei din jur. Fiind vorba de o profesie de «suflet» şi nu de rigoare, multe secrete se «fur㻓. (Cristian Livescu, Ceahlăul, 21 februarie 1987)
