20 de elevi din județul Neamț sunt școlarizați la domiciliu. Acest lucru se întâmplă nu din cauza vreunui moft, ci din cauză că aceștia se confruntă cu grave probleme de sănătate. Dincolo de faptul că anumite aspecte ale vieții le-au pus bețe în roate, copiii încurajați de părinți și de rude luptă pentru educație alături de cadrele didactice care le calcă pragul în fiecare zi.
„Sunt situații din cele mai grele. Nu aș vrea să fac vreo listă cu bolile de care suferă elevii asistați acum, pentru că unii și-ar da seama că este vorba despre ei. Este de apreciat efortul pe care acești elevi, cu deficiențe locomotorii sau suferinzi din cauza unor boli grele, învață zi de zi, sunt conștiincioși și vor să evolueze. La fel, de lăudat sunt și părinții elevilor, care au înțeles că nu trebuie să capituleze în fața unor încercări, mai ales când este vorba despre copiii lor. Profesorii sunt plătiți cu ora, dar pot să vă spun că unii dintre ei au făcut și voluntariat deoarece nu tot timpul le-au fost asigurați banii pentru această activitate”, a spus prof. Meda Știrbu, inspector pentru Învățământul Special, din cadrul Inspectoratului Școlar Neamț.
Cei 20 de elevi care beneficiază de asistență școlară la domiciliu sunt din toate ciclurile de învățământ. Dintre cei 20 de elevi din Neamț, 14 sunt din învățământul primar, 3 de la gimnaziu, iar 3 sunt înscriși la liceu. Potrivit Metodologiei-cadru privind școlarizarea la domiciliu, „beneficiază de școlarizare la domiciliu, pe o perioadă determinată, copiii / elevii nedeplasabili, cu boli cronice, cu sau fără alte deficienţe asociate, și elevii aflați în stare de convalescență de lungă durată, după afecțiuni/traumatisme care au necesitat sau nu intervenții chirurgicale, tratamente spitalicești etc”.
De altfel, și elevii care necesită perioade de spitalizare mai mari de patru săptămâni ar putea beneficia de școlarizare, prin înființare de grupe/clase în cadrul unităţii sanitare în care sunt internaţi. În Neamț, potrivit inspectorilor școlari, până acum nu au fost constituite astfel de grupe în cadrul spitalelor, motivul fiind acela că nu au existat suficiente cazuri care să impună această măsură. (M. TEODOROF)
