Compozitorul, muzicologul şi pianistul Roman Vlad a onorat în anul 1986, “Vacanțele Muzicale” de la Piatra Neamț, manifestare de elită, despre care spunea că “reprezintă o importantă şi fericită experiență în viața mea de om şi de artist”. Roman Vlad a decedat anul trecut, în Italia, la vârsta de 93 de ani. (A. MOISE)
“- Ştim că desfăşurați o importantă activitate la instituții culturale de renume. Vă rugăm să vă referiți la câteva dintre ele.
– Am condus Academia Filarmonica Română din Roma, Opera din Roma şi cea din Florența, sunt preşedintele Festivalului Internațional «Maggio Musicale Fiorentino», preşedintele Asociației Dacia din Italia şi vicepreşedintele Societății Internaționale pentru muzică contemporană, directorul RAI Torino şi vicepreşedintele Confederației Internaționale a autorilor de artă.
– Şi totodată Doctor Honoris Cauza al Universității Naționale din Irlanda… Pentru publicul român sunteți cunoscut ca autor al muzicii la filmele «Verdi», «Leonardo da Vinci», «Romeo şi Julieta», «Frumusețea diavolului», «Columna»… Activitatea dumneavoastră muzicală are o mare diversitate, de la operele «Povestea unei mame», «Visul», «Dama cu camelii», la muzica de cameră pentru «Poemele luminii» (după L. Blaga), «Trei poezii» de Montale, «Lectură» după Michelangelo, sau «Tetrakiys»-ul (prezentat în premieră absolută la Piatra Neamț). La care dintre acestea țineți mai mult?
– La toate țin. Aş vrea, totuşi, să mă refer la două lucruri care mi se par deosebite. În muzica filmului «Columna» am folosit două motive muzicale din folclorul românesc – bocetul şi doina. Doina am transcris-o în «partitura» dacilor, pentru lupta lor continuă, iar bocetul – romanilor, pentru a plânge victoria lor care nu a fost de fapt o victorie. De aceea au şi înălțat romanii Columna lui Traian, în semn de respect pentru cei învinşi. În al doilea rând, vreau să subliniez că am fost catalogat ca «modernist». Eu cred însă că toți cei care fac muzică adevărată, cu pasiune, cu sentiment, pentru cunoaştere şi adevăr sunt modernişti. Viața nu priveşte înapoi, iar adevărul muzicii, cunoaşterea ei înseamnă cunoaşterea universului.
– Spuneți-ne câteva cuvinte despre «Vacanțele Muzicale» şi despre Piatra Neamț.
– Zilele pe care am avut norocul să le petrec la Piatra Neamț, în tovărăşia muzicienilor de la conservatoarele din Iaşi şi Bucureşti, împreună cu publicul atât de atent şi de călduros de aici, constituie o importantă şi fericită experiență în viața mea de om şi de artist. Sunt încântat de atmosfera de intensă viață muzicală care domneşte în aceste zile la Piatra Neamț, de lucrările celorlalți compozitori, pe care am avut ocazia să le ascult şi de înaltul nivel al concertelor la care am asistat. Sunt, de asemenea, recunoscător tuturor celor care mi-au oferit prilejul să vizitez minunatele monumente în această zonă, care mi-au îmbogățit şi mi-au lăsat amintiri care nu se vor şterge niciodată din memoria mea”. (H.C. Alupului, Ceahlăul, sâmbătă, 12 iulie 1986)
