tricolor

Limba română

Limba română sunt eu !

Am fost zămislit de părinţi

În limba română.

Fiecare celulă a fiinţei mele

Pământene,

E plămădită în grai românesc.

 

Până am ieşit la lumină,

Am început a-l şopti,

Odată cu prima picătură de sânge

Pornită să ducă viaţa şi limba

În celelalte alcătuiri

De le zicem celule sau viscere.

 

Apoi … am gângurit primii paşi,

Laptele ce l-am supt

Şi braţele de gâtul mamei

Au fost în limba română.

 

Limba română nu se învaţă.

Ea există odată cu mine.

În şcoală am deprins doar

S-o şlefuiesc, s-o fac să strălucească

Şi, mai ales, s-o păstrez neîntinată.

 

Auzit-aţi grai mai frumos

Şi mai plin de metafore

Decât limba română ?

Puteţi spune în alte graiuri

A ogoi, a jindui, a tânji ori a doini ?

Nici vorbă. Vorbe asimilate !

 

Limba română sunt eu !                 ,

Eu sunt patria, izvoarele, munţii,

Cimitirele şi ceilalţi asemenea mie

Din cuprinsul României.

 

Patria e dăruită de Dumnezeu

Cu nenumărate şi felurite bogăţii.

Ni le pot fura, smulge, străinii.

Dar cea mai mare şi mai sfântă bogăţie,

Limba română,

Nimeni nu ne-o poate lua.

 

Smintiţii de noi, ne cam batem joc

De limba română

Şi o mânjim, netrebnic, cu

Hallowen, locaţii, a aplica.

Marfă de import. Circumstanţială

De mod, de timp, de loc.

 

Eu sunt limba română !

Când nu voi mai fi

Şi preotul va rosti, ca la orice slujbă :

„Să se desfacă în limba din care a fost făcut !

Amin !

 

Virgil RĂZEŞU

Articolul precedentHCM a câştigat Cupa “Roman Muşat”
Articolul următorMaidanezii lui Arnăutu, „predaţi” lui Harpa