Atentatele teroriste din Paris au determinat o serie de reacţii, să spunem de vigilenţă, şi la nivelul României. Poliţiştii, de exemplu, trebuie să monitorizeze cetăţenii francezi, care trăiesc în fiecare judeţ al ţării, dar în acelaşi timp să ţină sub observaţie şi cetăţenii arabi. Măsurile au scopul de a stabili dacă vreunul dintre francezi se simte ameninţat.
În judeţul Neamţ trăiesc 17 francezi, din care 4 au firme de prelucrare a lemnului şi fabricarea mobilei şi unul singur de comercializare a bijuteriilor. Arabi sunt mai mulţi, dar numărul lor fluctuează continuu şi poliţiştii trebuie să verifice doar dacă, în perioada premergătoare atentatelor, au fost prin judeţ indivizi dubioşi. Desigur că atribuţii extinse în privinţa arabilor au cei de la SRI. Oricum părerea ofiţerilor care au astfel de îndatoriri de serviciu este că e puţin probabil ca în România să se întâmple vreun atac pentru că, în general, teroriştii nu merg spre ţinte individuale, ci vor să facă un număr cât mai mare de victime. În altă ordine de idei, România nu se află pe lista ţărilor preferate de refugiaţi, chiar dacă s-a pregătit să-i primească.
Spre deosebire de românii din ţară, cei din Franţa se simt în nesiguranţă.
„Este dezastru, toată lumea e cu ochii pe ştiri şi aşteaptă veşti despre cei – foarte mulţi – dispăruţi”, ne-a declarat Elena Ştefan, o pietreancă stabilită de 8 ani în Franţa. „Se simte tensiunea, teama că s-ar putea repeta atentatele şi neîncrederea că i-ar putea opri cineva pe terorişti. Nimic nu mai e la fel ca înainte de acel vineri 13 şi nimeni nu ştie ce-ar putea face pentru siguranţa lui şi a familiei. Lumea e revoltată că au murit atâţia nevinovaţi, dar şi încremenită de frică. Ce să faci? Unde să te duci? Fanaticii ăştia au demonstrat că dacă-şi propun, le reuşeşte. Cum să te aperi?”. (C. MIRCEA)
