* DĂSCĂLESCU, Nicolae I. Născut la 16 iunie 1884, în satul Căciuleşti, comuna Girov. A urmat Şcoala de ofiţeri de artilerie şi a absolvit, sublocotenent, în 1908. A luptat în campania din 1913, în Bulgaria, şi a fost avansat la gradul de căpitan. În noiembrie 1916 a participat la apărarea Bucureştiului, iar în 1917 s-a evidenţiat în luptele de la Coşna şi Cireşoaia. A fost decorat cu “Coroana României” şi ordinul “Sfânta Ana”. În 1919, în campania din Ungaria, avea grad de maior. După terminarea rãzboiului a absolvit Şcoala de Război, iar la începutul celui de al doilea război mondial era la comanda Diviziei 21 Infanterie. Pentru eroismul de care a dat dovadă în lupta de la Ţiganca, Ion Antonescu l-a felicitat, şi-a desprins din piept crucea cu ordinul “Mihai Viteazul” clasa a III-a şi i-a prins-o pe haină. A participat la ocuparea Odessei iar, în noiembrie 1941, a fost numit Comandantul Corpului II Armată. A luptat la cotul Donului şi a ajuns la nord de Stalingrad. A fost decorat cu “Vulturul” german, “Steaua României” şi “Coroana României”. După 23 august 1944, a participat la scoaterea Dobrogei de sub controlul german, la eliberarea Ardealului şi a înaintat până în Tatra, deşi era rănit. Cu toate meritele deosebite, generalul Nicolae Dăscălescu a fost trecut în rezervă, la 29 iulie 1945. În 1946 a fost arestat şi trimis în faţa Tribunalului Poporului. A fost judecat la 1, 4, 5 şi 8 octombrie şi achitat prin Decizia 105/8 octombrie 1946. S-a apucat să-şi lucreze cele 5 hectare de pământ, primite împreună cu decoraţiile. La 21 mai 1951 a fost arestat de pe câmp, de la arat, şi dus direct la penitenciarul Jilava. Alexandru Votinovici, Procurorul General al României, anulase Decizia de achitare din 1946. În 1952 a fost trimis în lagărul de la Poarta Albă. După 2 ani de cercetări, la 4 februarie 1954, s-a dispus trimiterea în judecată a generalului Dăscălescu împreună cu generalul Gheorghe Cialâc şi maiorul magistrat Ioan Ţinţu. În 1955 Tribunalul Bucureşti a decis încetarea cercetărilor şi eliberarea celor trei din penitenciarul Jilava. Eliberat la 8 octombrie 1955, s-a întors acasă şi şi-a găsit locuinţa naţionalizată. A murit la 28 septembrie 1969, la Căciuleşti. Este înmormântat în cimitirul din Piatra Neamţ.
* DEMETRESCU, Mihai. Din Sagna. Arestat pentru răspândire de manifeste. Condamnat în 1950.
* DEMETRICĂ, Mihail. Din Sagna. Preot. Condamnat în 1950, la 5 ani închisoare, împreună cu un grup de preoţi catolici
* DENK, Adolf-Gheorghe. Din Borca. Făcea parte, împreună cu soţia, din organizaţia “Gărzile Decebal”, condusă de dr. Vasilache Gheorghe. Arestat în septembrie 1949.
* DIACONU, Costică. Din Neamţ. Arestat. Condamnat.
* DIDLESCU. Din Roman. Preot ortodox. Arestat în iulie 1949.
* DIMITRIU, Constantin. Funcţionar la Episcopia Romanului. Arestat la 17 iulie 1948, deoarece primise prin poştă un manifest semnat de mişcarea de rezistenţă “Vlad Ţepeş”.
* DIMITRIU, Nicolae-Cornel S. Din Târgu Neamţ. Medic. Arestat la 9 octombrie 1959. Condamnat la 7 ani închisoare, pentru discuţii duşmănoase la adresa regimului comunist.
* DOBRESCU, Virgil. Din Piatra Neamţ. Profesor, directorul şcolii normale din localitate. A murit în 1963, în timpul domiciliului obligatoriu în Bărăgan.
* DOMIDE, Emil-Gherasim. Din Roman. Student. Arestat. Condamnat în 1949 la 8 ani închisoare.
* DORNESCU, Alexandru-Culică. Din Roman. Fiul lui Corneliu Dornescu. Arestat. În 1952 se afla în lagărul Capu Midia.
* DORNEANU, Toader. Născut la 1 ianuarie 1893 în comuna Mădei. Arestat. Condamnat pentru instigare publică. A murit în timpul detenţiei, la penitenciarul Aiud, în 1947.