Sfântul Arhidiacon Ștefan, primul martir al Bisericii creștine, este prăznuit pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun. Pentru creștinii ortodocși, ziua este un prilej de rugăciune, dar și de sărbătoare pentru cei care poartă numele sfântului. Peste o jumătate de milion de români poartă numele Sfântului Ștefan. Potrivit datelor Direcției pentru Evidența Persoanelor, aproximativ 515.000 de români își serbează onomastica de Sfântul Ștefan.
Sfântul Ștefan este considerat primul care a vestit și a mărturisit cu putere credința în Iisus Hristos, motiv pentru care a fost ucis cu pietre. De origine iudeu, dar purtând un nume grecesc – „Stephanos”, care înseamnă „coroană” – el a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de Sfinții Apostoli în Ierusalim, având misiunea de a împărți zilnic bunurile, în special hrana, celor aflați în nevoie. A fost socotit arhidiacon și era cunoscut ca un om plin de credință și de înțelepciune, bun cunoscător al Vechiului Testament și al învățăturilor lui Hristos.
Pentru predica și mărturisirea sa, Sfântul Ștefan a fost judecat de Sinedriu, acuzat de blasfemie la adresa lui Moise și a lui Dumnezeu. A fost scos afară din cetate și omorât cu pietre, devenind astfel primul martir creștin. În timp ce pietrele îl loveau, el se ruga pentru cei care îl omorau: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”.
În credința populară, ziua Sfântului Ștefan este legată de rugăciuni pentru sănătate și împăcare. Se spune că persoanele cu probleme de sănătate este bine să aducă în casă, în această zi, o icoană a Sfântului Ștefan, iar icoana dăruită rudelor sau prietenilor aduce spor în casă și întărire trupească și sufletească. Tot acum este un prilej potrivit pentru ca cei certați să se împace.
În orașe și în sate, Sfântul Ștefan este prăznuit prin participarea la slujbele de la biserică, mese în familie și urări adresate sărbătoriților. Preoții îi îndeamnă pe credincioși ca, urmând exemplul Sfântului Ștefan, să transforme această zi într-un moment de rugăciune, iertare și apropiere față de cei din jur.
