455

Prima societate mixtă cu partener occidental din România şi din întregul bloc comunist Est-European lua fiinţă în 1973, pe 24 aprilie. Constituirea societăţii mixte româno-italiene RIFIL, persoană juridică română cu sediul în Săvineşti, judeţul Neamţ a fost aprobată – împreună cu contractul de societate şi statutul societăţii – prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România cu nr. 252. Certificatul de înregistrare la Ministerul Finanţelor, din 14 mai acelaşi an, are nr.1 pe ţară. Obiectul iniţial de activitate, consemnat în decret, era producerea şi comercializarea firelor acrilice vopsite şi nevopsite. Cu 400 de salariaţi, din care 370 muncitori.

decret 1

Actul de naştere propriu-zis, contractul de societate, fusese semnat de Valeriu Momanu, din partea română şi Emilio Falco, pentru partenerul italian. Asociaţii erau Centrala Industrială de Fibre Chimice Săvinești (52%) şi ROMALFA Spa din Biella (48%). Pentru acel moment, dar şi pentru ce a urmat, încă un nume din galeria artizanilor fondatori este foarte important de subliniat, Giacomo Verzoletto, si el acţionar al grupului industrial piemontez. De asemenea, se cuvine amintită prima echipă de conducere a societăţii: Laurenţiu Amălinei – director general, Sergio Messore – director tehnic-comercial şi Radu Bucur Popa – director economic.

După 45 de ani de istorie, de la pionierat la consolidarea exemplului de urmat, subînţelegând performanţa, se poate vorbi fără ezitare despre fenomenul naţional şi internaţional RIFIL. Implicarea decisivă a companiei în toate componentele reprezentative sau sensibile ale comunității, după Revoluţia din decembrie 1989, a luat proporţii de religie locală. Prin diversele şi generoasele contribuţii publice, RIFIL a construit un model unic. A cultivat şi crescut valorile, a dezvoltat o cultură corporatistă şi a impus standarde de performanţă de invidiat, totul pornind de la responsabilitate şi profesionalism.

Unul dintre momentele începuturilor, care stârneşte nostalgii mai greu de explicat astăzi, este legat de ianuarie 1975. Atunci a demarat producţia de fire acrilice vopsite, tip lână, folosind fibra melană produsă în România. Până în mai 1989 s-a funcţionat din plin.
La propunerea conducerii societății, asociații aprobă o serie de măsuri pentru intrarea pe noi piețe. Ținând cont de exigențe se procedează la achiziția de mașini și utilaje performante, operațiuni finanțate în premieră în România prin leasing. În aceeași perioadă RIFIL a utilizat mijloace moderne de activitate financiar-bancară, cum ar fi factoring-ul prin intermediul Băncii Române de Comerț Exterior.
RIFIL vindea pe pieţele din zona mediteraneeană, nordul Europei, Statele Unite ale Americii şi Orientul Mijlociu.

certificat 1
Fiind și întreprindere de comerț exterior, întreaga evidență a activității economice și comerciale, bilanțul contabil, erau ținute în valută. Toate vânzările se făceau la export, iar plățile se încasau numai în dolari, constituind o importantă sursă de venituri în devize liber convertibile pentru statul român. Dar salariile erau plătite în lei.
Oamenii erau mândri că lucrau la RIFIL pentru că aveau salariile cele mai mari. Nu au fost niciodată neîndepliniri de plan care să ducă la micșorarea salariilor, nici penalizări. Dimpotrivă, primeau 15% în plus ca spor de societate și al 13-lea salariu sub formă de participare la profit.
Spre deosebire de celelalte întreprinderi, RIFIL a fost scutită de atârnarea pe pereți a lozincilor și îndemnurilor la muncă pentru edificarea socialismului, iar salariații nu au fost chemați niciodată la muncă patriotică. În afară de ședințele lunare de partid și sindicat, angajații nu erau obligați să participe la manifestările politice ale vremii.

Conform termenilor din contractul de societate, acesta a expirat după 16 ani, la finele lunii mai 1989. În ciuda variantelor propuse de partenerul italian, autorităţile române – în varianta oficială – au refuzat continuarea activităţii şi Adunarea Generală a Asociaţilor a decis oprirea producţiei şi intrarea societăţii în lichidare începând cu luna septembrie. Decizia, în varianta reală şi binecunoscută în epocă, aparţinuse personal Elenei Ceauşescu.
Lichidatori au fost numiți Ion Strătilă și Vasile Gherasim, din partea CFS Săvinești, Gheorghe Popa (Ministerul Industriei Chimice) și Vittorino Tormen (ROMALFA).
Tergiversarea procedurilor, una riscantă, se lega de iluzia revenirii asupra deciziei. Pasul de la iluzie la speranţă avea să fie Revoluţia Română.

Pe 22 decembrie 1989, Luigi Bodo – în prezent director tehnic-comercial – se afla în Italia şi a transmis un telex istoric: „Bună ziua. Este clar că sunt foarte emoţionat. Azi este una din cele mai frumoase zile din viaţa mea chiar dacă sunt în Italia. Plouă, dar este ca primăvara. Sper că toată lumea este bine. La mulţi ani şi să ne vedem curând. Acum am multe de zis, dar am lacrimi în ochi, aşa că nu mai văd bine. Ciao la toată lumea”.
La invitaţia noilor autorităţi, pe 15 ianuarie 1990, la Bucuresti are loc întâlnirea între Gheorghe Caranfil (ministrul Industriei Chimice) si Valeriu Momanu, ca reprezentanți ai părții române, și Emilio Falco, Giacomo Verzoletto și Luigi Bodo. Se decide abandonarea lichidării şi repornirea producţiei. Ceea ce se întâmplă pe 1 februarie.
În următorii trei ani se realizează un volum important de investiţii concretizat prin creşterea producţiei şi productivităţii, îmbunătăţirea proceselor de filare şi vopsire, ridicarea calităţii firelor.
Luna mai 1993 consemnează sărbătorirea a 20 de ani de la înfiinţarea societăţii, un eveniment de anvergură din România acelor ani. Acţionarii şi reprezentanţii lor, salariaţii şi prietenii s-au bucurat împreună cu liderii autorităţilor locale din Piatra Neamţ şi Biella, precum şi cu oficialităţi guvernamentale şi diplomaţi din cele două ţări. A fost atunci o demonstraţie de forţă capitalistă sănătoasă, dublată de angajamentul de a consolida împreună comunitatea locală.
Din păcate, proiectele majore, complexe avansate administraţiei pietrene şi judeţene au fost ignorate cu desăvârşire. Nici măcar înfrăţirea naturală între Piatra Neamţ şi Biella nu s-a realizat.

semnare contract
RIFIL a continuat să crească, ajungând – graţie strategiei şi politicii de investiţii – un jucător de top în sectorul filaturii. Grupul cuprinde în prezent activităţi industriale de referinţă la Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Botoşani şi Buzău.
Cei 550 de salariați de pe platforma Săvinești sunt astăzi doar o parte a familiei RIFIL. Punctele de lucru de la Câmpulung Moldovenesc și Dorohoi au câte 90 fiecare, la NOVAFIL Gura Humorului sunt 120, iar la ROLANA TEX Botoșani încă 350. Fără ezitare se pot adăuga cei ca 400 de la filatura din Buzău, unde RIFIL e asociată cu 40%. Portofoliul de produse cuprinde de la cunoscutele fire acrilice, la cele 100% lână si in amestec, până la fire șenil pentru tapițerii în industria auto și a mobilei.
Numele fundamentale pentru dezvoltarea grupului în epoca modernă sunt Ion Strătilă (director general, în prezent președinte al Consiliului de Administrație) şi Luigi Bodo (director tehnic-comercial). Ştafeta direcţiunii generale a fost preluată din 17 decembrie 2011 de Valerica Leonte.
Tandemul Strătilă – Bodo a marcat profund viața societății pietrene după Revoluție. Fără dăruirea celor doi, fără nota personală dată în aceşti aproape 30 de ani, o sumedenie de domenii, activităţi şi performanţe n-ar fi beneficiat exact acel sprijin care a asigurat diferenţa.
Sub genericul „Puterea de a mai creşte”, oficializat în urmă cu cinci ani, RIFIL a confirmat puterea şi influenţa din mediul de afaceri. Guvernările le-au rămas şi ne-au rămas datoare. Persecuţiile, sabotajele din anii ’90 ai secolului trecut, la care au fost supuşi, reprezintă în continuare o pagină neagră, imposibil de şters vreodată. Ratarea preluării Melanei Săvineşti, elegant vorbind, ar trebui predată la şcoală. Curajul a făcut diferenţa.
Dincolo de toate, important este că puterea de a mai creşte funcţionează!… Mai presus de generic sau slogan, în dreptul RIFIL se reţine esenţa neafişată: puterea calităţii, calitatea puterii.

Alte date importante din istoricul grupului industrial RIFIL

1992 – Primul pas în producerea firelor tip bumbac şi demararea negocierilor de asociere cu societatea MOLDOFIL S.A. Câmpulung Moldovenesc.
1993 – Constituirea societăţii comerciale ROMALFA S.A. Săvinesti, având ca obiect de activitate principală comercializarea firelor tip bumbac acrilice şi în amestec.
1994 – Adunarea Generală a Asociaţilor decide majorarea capitalului social al ROMALFA S.A., majorare subscrisă de MOLDOFIL S.A. Câmpulung Moldovenesc care devine acţionar cu 50% din actiuni.
1996 – RIFIL S.R.L. devine RIFIL S.A.
1997-1999 – Noile tehnologii introduse atât în filatură cât şi în vopsitorie
au permis începerea producţiei de fire acrilice în amestec cu lână şi în amestec cu bumbac.
1999 – În urma negocierilor cu FPS, RIFIL S.A. cumpără pachetul majoritar de actiuni al FIRMELBO Botoşani şi subscrie majorarea de capital social conform acordului încheiat.
1999 – RIFIL subscrie majorarea capitalului social hotărât de Adunarea Generală a Acţionarilor a FILATURA S.A. Buzău. Ca urmare RIFIL devine actionar majoritar.
2003 – RIFIL, împreuna cu INDUSTRIA ITALIANA FILATI şi FILPUCCI, ambele din Prato – Italia, au înfiinţat INDUSTRIA FILATI BUZĂU, care preia activitatea de producere a firelor fantezie pentru tricotaje şi a firelor pentru lucru de mână.
2010 – În urma parteneriatului încheiat de Asociația ASTRICO NORD-EST cu Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, Facultatea de Textile, Pielărie şi Management Industrial a Universităţii Tehnice «Gheorghe Asachi» Iași, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Textile Pielărie – București și Inno Consult SRL – București ia naștere Clusterul textil Astrico Nord-Est.
2014 – RIFIL preia integral părțile sociale ale ROLANA-TEX Botoșani. Grupul de firme RIFIL ajunge între cei mai mari producători de fire din Europa cu o cifră de afaceri de aproximativ 140 milioane euro anual.

falco caranfil florescu
Ministrul Mihai Florescu și Emilio Falco, alături de ministrul Gheorghe Caranfil, au fost vizionari. Ei au gândit înfiinţarea societăţii mixte RIFIL la începutul anilor ‘70, într-un timp când alţii încă nu pricepeau mersul lumii. Fără curajul și hotărârea lor, astăzi nu am avea ce să celebrăm. Din păcate, ei nu mai sunt printre noi. Cunoscând puterea lor de a construi ceva nou și îndrăzneţ, suntem siguri că și în cealaltă lume lucrează să întemeieze un alt RIFIL, mai frumos, mai performant, mai strălucitor.
RIFIL 1

Conducerea societății, în nume propriu și în numele acționarilor, dorește să aducă mulțumiri tuturor angajaților și fiecăruia dintre ei pentru contribuția la succesul și rezultatele bune ale societății în decursul anilor!

Ion Stratilă – Președinte C.A.
Valerica Leonte – Director General
Luigi Bodo – Director Tehnic-Comercial

Articolul precedentACTUALIZARE L4 Victoria Horia, sancţiuni aspre după meciul de la Bicaz * Bogdan Găucan: “Nu am înjurat pe nimeni! Am martori!”
Articolul următorCOD GALBEN de averse de ploaie în Neamţ şi Bacău