Colonelul Gherman a citit un scurt discurs în care a adus vorba despre sfârşitul carierei sale militare, după aproape 33 de ani (cu tot cu şcoală): „Mă despart de cea de-a doua mea casă, plec pe uşa din faţă, cu fruntea sus, am avut norocul şi onoarea să fiu în fruntea unui colectiv foarte bun, le datorez colegilor mei stabilitatea şi longevitatea mea pe funcţie”.
Proaspătul comandant a vorbit liber atât despre ceea ce şi-a propus, şi anume eficientizarea activităţii, dacă tot a găsit un colectiv „performant şi dornic de muncă”, cât şi despre familia sa (soţia şi fiul în vârstă de 14 ani) pe care a lăsat-o la Topliţa şi pe care o va vedea în următoarea jumătate de an „când situaţia operativă va permite”.
Cât despre colonelul Gherman el a mărturisit că are un singur mare regret la capătul carierei militare îndelungate: n-a petrecut destul timp cu fiul lui şi a pierdut momente care nu se mai pot recupera. Poate tocmai de aceea, primul lucru pe care şi-a propus să-l facă, după ce va termina cu predarea – primirea la unitate, este să se ducă în Marea Britanie, unde locuieşte şi munceşte băiatul lui.
C. MIRCEA