Rodica Leon, din satul Lunca, comuna Vânători, chiar dacă are venerabila vârstă de 70 de ani, este o iubitoare a poeziei și a prozei. Și nu numai că citește mult, dar pensionara noastră își face timp să și compună poezii sau proză. Chiar dacă are terminate doar patru clase, pasiunea pentru scris o are încă de pe băncile școlii. Înainte de a se pensiona, a lucrat în propria-i casă, artă decorativă, croitorie și tricotaje. Are trei nepoți de la fata sa, pe care a înfiat-o când era mai mică. Născută în anul 1943, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, tanti Rodica a avut o copilărie nefericită, trecând prin mai multe drame. Una din dramele care au marcat-o a fost pierderea tatălui său, ucis pe front, pe care nici nu l-a cunoscut. Acesta a murit chiar în anul nașterii sale, mama sa rămânând văduvă de la vârsta de 19 ani. Spune că tatăl său a rugat-o pe mama sa, înainte de a pleca la război, că dacă moare, să nu se mărite cu alt bărbat, pentru ca Rodica, fata lor, să nu aibă un alt tată. Iar mama ei, a ascultat de sfatul soțului și nu s-a măritat niciodată. Toate poeziile și prozele sale sunt inspirate din viața sa, din poveștile sale de-a lungul vieții, din dramele sale. Aproape cu lacrimi în ochi, tanti Rodica își aduce aminte de tatăl său ori de câte ori recitește aceste versuri. Își ia rămas bun, nu înainte de a ne promite că ne va anunța când termină o altă poezie. (C.T. STURZU)
Secretul vieții
Pe lume când am venit
Totul era răvășit
Rău era frate de noi
Că ne-am născut în război
Rău era frate să știi
M-am născut în 43
La biata mamă săracă
Nu avea nimic să-mi placă
Într-o casă veche tare
Ne-ncălzeam numai la soare
Iarna pe cuptor dormeam
Cu nimic nu ne-nveleam
Dar aveam o cățelușă
Veselă și jucăușă
Dar și bună la ceva
Fiindcă ne-ncălzea noaptea
……………………………
Timpul totuși a trecut
Eu puțin am mai crescut
……………………………
Într-o zi pe înserat
Mama mea stătea în pat
Și-o ntrebai foarte-ntristată
Ce stai mamă supărată?
Fata mamii nu-ți pot spune
Ce-ntristare am în mine
Sunt bolnavă ca să știi
Lui tatăl tău nu-i pot spune
Eu sunt singură pe lume
El sărmanul a plecat
În război, fiind bărbat
Ca să fie pomenit
Înapoi n-a mai venit
Și ne-a prins pe noi năpasta
Singure pe lumea asta.
tanti Rodica am avuut prilejul sa te cunosc si sunt foarte bucuroasa,ma mandresc cu matale ca suntem din acelasi sat, sa ne traiesti cat mai mult. sarut mana
Draga tanti Rodica,ma bucur sa vad ca ai inceput sa publici ceea ce scrii!!! trebuia mai demult.te rog sa mai dai in continuare si stiti bine ca aveti mai mult de oferit.Nu mai dati la alta persoana poeziile dvs ca si cum ar fi compuse de altcineva.publicatile dvs.ca meritati asta.Va astept pe un post de TV ca cine nu stie sau sa-si aminteasca de dvs ca aveti o voce formidabila!!!!Vreau sa va aud cantand.cei de la ziar stiu asta?Le spun eu care v-am ascultat….AS DORI SA REASCULT BALADA CERBULUI,nimeni nu o canta ca dvs….cu profund respect, aceeasi Mihaela.