Miracolele Sfintei Fecioare Maria sunt prezente în toate religiile planetare, chiar dacă adepții lor le recunosc sau nu, le acceptă sau nu.
Tradiții de Sântămăria Mică
Motto:
Un păcătos a spus Maicii Domnului:
”Arată-te, că-mi ești mamă!” iar Ea îi răspunse:
”Arată-te și tu, că-mi ești fiu!”.
Prin păcatele noastre supărăm pe Maica Domnului
care ne este mamă.
Haideți să-i arătăm și noi că-i suntem fii!
Preot † Arsenie Papacioc
Nașterea Maicii Domnului este unul din Praznicele Împărătești ale Bisericii Creștine Ortodoxe și este sărbătorit pe 8 septembrie. Sfânta Scriptură oferă informații sumare în legătură cu nașterea și copilăria Maicii Domnului. Cele mai multe date despre aceste momente din viața Sa ne sunt oferite de scrierile apocrife și de Tradiție.
Creștinii ortodocși, precum și catolicii prăznuiesc Nașterea Maicii Domnului sau ”Sfânta Maria Mică” în aceeași zi. Este prima sărbătoare importantă din calendarul creștin-ortodox ce urmează datei de 1 septembrie, când începe Anul Nou bisericesc. În această zi, potrivit Bibliei, s-a născut, la Nazaret, Fecioara Maria, din Părinții Ioachim și Ana. Din scrierile apocrife și din tradiție aflăm că Ioachim și Ana, părinții Fecioarei, trăiau în Nazaretul Galileii. O singură mâhnire întuneca viața lor – nu aveau copii. Se rugau neîncetat la Dumnezeu, pentru a avea și ei un copil. Știind că, la vârsta lor înaintată, dobândirea unui copil nu se putea realiza decât printr-un miracol, Ioachim și Ana și-au pus nădejdea în Dumnezeu. I-au făgăduit Domnului că, dacă vor dobândi un prunc, acesta va fi afierosit lui Dumnezeu. Miracolul s-a produs și Sfânta Fecioară a venit în această lume, aducând cu Ea Bucurie, Credință, Speranță. Părinții și-au îndeplinit promisiunea, Fecioara mergând și slujind în templu de la o vârstă fragedă. Copilăria și adolescența Sfintei Fecioare au fost dedicate pregătirii pentru evenimentul sacru: Nașterea Mântuitorului acestei lumi.
Tradiții și obiceiuri populare de Sân-Măria Mică
Bătrânii spuneau că, de Sân-Mărie Mică, unele păsări, precum rândunelele, își pregătesc călătoria spre țările calde, iar gâzele și reptilele se retrag în pământ.
Vindecătorii cunoșteau că după 6 septembrie plantele nu mai sunt bune de leac și își pierd puterile tămăduitoare.
Viticultorii dădeau drumul culesului de vii. Se băteau nucii, pentru a avea rod bogat și anul viitor, se jupoaia coaja ulmilor și se dădea startul târgurilor și iarmaroacelor de toamnă.
Aceasta zi, a Nașterii Maicii Domnului, trebuia și trebuie cinstită cu bucurie și ținută de toată lumea.
Preoții, dar și înțelepții satelor recomandau ca în această zi să nu se lucreze și să nu se facă treburi gospodărești.
Mai exista și o altă superstiție românească potrivit căreia, cei care mănâncă gătit la foc în aceste zile au șansa de a atrage asupra lor boli care îi pocesc.
Se aprinde în schimb candela în dreptul icoanei Maicii Domnului și se lasă să ardă pe tot parcursul sărbătorii.
Sărbătoarea aceasta este așteptată cu mare nerăbdare mai ales de cele sau cei care se numesc Maria, Marina, Mariana, Marin, precum și alte derivate ale numelui. Aceștia pot acum să-și serbeze ziua numelui. Înaintașii noștri au găsit de cuviință ca onomastica să fie serbată într-o zi de mare bucurie, precum este sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului. Menționăm că, în satele din Transilvania, onomastica numelui este serbată pe 15 august, atunci când în Calendarul Creștin Ortodox este praznicul Adormirii Maicii Domnului.
Material Preluat: Mesagerulneamt.ro
Sursă foto: doxologia.ro