* declaraţia politică a deputatului Marian Enache se referă la situaţia persoanelor cu dizabilităţi din localităţile aflate pe Valea Muntelui, care constituie Colegiul Uninominal nr. 8, judeţul Neamţ
Potrivit Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi art. 50 din Constituţia României, persoanele cu handicap ar trebui să se bucure de protecţie specială, statul fiind obligat să asigure realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, pentru ca persoanele cu handicap să participe efectiv la viaţa comunităţii.
Legislaţia generală în domeniul drepturilor persoanelor cu handicap reglementează atât sistemul educaţional şi încadrarea în muncă, precum şi drepturile familiei persoanelor cu dizabilităţi şi dreptul la viaţa privată. De asemenea, prin lege sunt reglementate pregătirea şi perfecţionarea persoanelor handicapate, consilierea acestora, securitatea lor financiară, participarea efectivă la deciziile care îi privesc direct şi sunt garantate drepturile persoanelor cu dizabilităţi la sănătate şi asistenţă medicală.
Cu toate acestea, am constatat că în Colegiul uninominal nr. 8, judeţul Neamţ, persoanele cu dizabilităţi se confruntă cu o serie de obstacole în ceea ce priveşte egalitatea de şanse, securitatea economică şi integrarea socială. Consider necesară regândirea acţiunilor concrete întreprinse în acest domeniu, îndeosebi pe cele legate de costurile asigurării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, în condiţiile alocării unor fonduri insuficiente de către autorităţile bugetare.
Un număr important de persoane cu dizabilităţi de pe Valea Muntelui nu au acces la educaţie, principala cauză fiind lipsa specialiştilor şi disfuncţionalităţile serviciilor sociale.
Îndeosebi copiii cu dizabilităţi şi familiile din care aceştia provin necesită o atenţie specială. Or, am constatat că există copii cu nevoi speciale care învaţă după manuale vechi, neadaptate unui proces de învăţământ pentru această categorie specială.
În actualul sistem de asistenţă, familia este considerată partener al autorităţii locale şi reprezentanţilor autorităţilor naţionale, dar familiile sărace se autoexclud, practic, din acest parteneriat. Rata dizabilităţii este asociată cu rata malnutriţiei, rata şomajului şi mobilitatea ocupaţională scăzută. Dizabilitatea induce sărăcie, datorită şanselor reduse pe care o persoană cu handicap le are de a se integra în viaţa economică şi socială a comunităţii, precum şi absenţei infrastructurii speciale de care persoanele cu dizabilităţi au nevoie pentru a desfăşura o viaţă normală. Foarte multe persoane cu handicap aflate în perioada de viaţă activă nu au un loc de muncă stabil. Patronii sunt reţinuţi în a angaja persoane cu handicap, datorită percepţiei greşite că acestea nu pot obţine rezultate normale în activitatea lor.
În timpul audienţelor pe care le-am ţinut în colegiu am constatat că multe persoane nu sunt încadrate corespunzător în gradele de handicap, nu primesc drepturilor cuvenite, autorităţile administraţiei publice locale nu pot asigura angajarea asistenţilor personali pentru persoanele cu handicap grav, datorită lipsei de fonduri etc.
Consider că dispoziţiile legii care prevăd posibilitatea organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protecţiei persoanelor cu handicap de a primi subvenţii de la bugetul de stat numai după epuizarea veniturilor proprii, creează o serie de blocaje financiare acestor organizaţii.
Considerăm că este necesar ca reglementările internaţionale în domeniu (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 de septembrie 1948 şi ratificată de România prin Decretul nr. 342/1981, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi protocoalele adiţionale la această convenţie, republicată, ratificată prin Legea nr. 30/1994, Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 20 noiembrie 1989, republicată, ratificată prin Legea nr. 18/1990 şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului) să fie aplicate în mod corespunzător de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Sănătăţii.
Marian ENACHE,
deputat de Neamţ
