Istoric de frunte al evului mediu românesc, Nicolae Grigoraş s-a născut la 18 noiembrie 1911, în satul Cotu-Vameş, comuna Horia, judeţul Neamţ. A urmat şcoala primară în satul natal, a absolvit liceul la Roman, iar Facultatea de Litere şi Filosofie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. În 1937 îşi ia licenţa la specialitatea Istoria românilor, iar în anul următor absolvă Seminarul Pedagogic Universitar, după care lucrează ca profesor de istorie la Liceul „Ferdinand” din Solca. În anul 1939 a fost numit secretar al Seminarului de Istoria Românilor „A.D. Xenopol” din Iaşi, iar în anul 1940 este asistent la Catedra de Istoria românilor. Doctoratul în istorie l-a susţinut cu lucrarea “Dregătorii târgurilor moldoveneşti până la Regulamentul Organic” (1941). După întoarcerea Universităţii ieşene din refugiu, a fost numit în 1947 conferenţiar de Istoria statului şi dreptului românesc, la Facultatea de Drept din Iaşi.
În anul 1952 a fost încadrat ca cercetător la Institutul de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol” al Academiei Române, filiala Iaşi. Ca cercetător principal, apoi ca şef al sectorului de Istorie medie, profesorul Nicolae Grigoraş a adus contribuţii deosebite la dezvoltarea acestei ramuri a istoriei din ţara noastrã. După o activitate de peste 40 de ani în slujba istoriei, este pensionat în 1975. Privind retrospectiv, opera de cercetare a profesorului Nicolae Grigoraş se îndreaptă în trei direcţii principale: istoria social-economică şi instituţiile feudale moldoveneşti; istoria politică a Moldovei; istoria culturii şi artei moldoveneşti. El a lăsat posterităţii o operă istorică ce însumează 15 cărţi publicate, dintre care amintim: “Instituţiile feudale din Moldova. Organizarea de stat până la mijlocul secolului al XVIII-lea” (1971); “Ţara Românească a Moldovei până la Ştefan cel Mare”; “Moldova lui Ştefan cel Mare”; “Bogdan al III-lea”; “Biserica Trei Ierarhi din Iaşi”; “Curtea şi biserica domnească din Iaşi” etc. Istoric de frunte al evului mediu românesc, prof. dr. Nicolae Grigoraş a trecut la cele veşnice la 31 august 1987, în Iaşi. Conform dorinţei sale, a fost înhumat la cimitirul din satul natal. (N. SAVA)
