papagalii fara bilet

O dumă den orașul lui Vodă de pe Dâmbovița, unde se dă ora egzactă la Cotroceni și de unde bate vântul din pupa zice cum că că mai marii granguri de pește partiduri și instituții o ajuns la concluzia ca-s boșorogiți. Cum s-ar zice, e nevoie de cadre tinere și de nădejde, că  foncțiile îs grele, dar și calde pentru anumite părți ale corpului denumite în trei litere, mai ales la doamne. Dar asta nu să face așa, cu una cu două, ci trebe să fii fleașcă de competențe, să fii și manager bun, să știi și meserie, să ai și talenturi. Acuma cum s-ar zice, oamenii ș-or dat seama că e jenibil să ai la mozeul de naturale, derectori tractoriști cu acte-n regulă, ori cocoane cu polonicul în grupa sanguină pe posturi de felcerițe. Noi stăm liniștiți, că nu facem angajări, motiv de care  cumătru` cu perciuni până la gumari s-o bășicat la gâlci că n-am primit-o pe nepoată-sa pe post de consilieră, ea fiind proapăt absolventă de școli primare.

O contobatură fonfăită de la umblat prin ploaie de-mbezmeticea, ne-o scuturat scuturat craca cu o știre grosuță deșpre două personaje dintr –o comună tare faină și dezmierdată de săfii de la județ. Zice madama că cei doi, un fost premare și celălant grangure pă funcție, s-o trezit cu cășile din avere puse la propteală pe motiv de firfirei sloboziți pe oarece contracturi gheboase dar nefăcute nici în ziua de azi. Că un nene de zicea că are relății pe la un partidoi i-o îmbrobodit că le face uliți și autostrăzi petruite ca să merge cu căruța fără semnalizări, numa` că nenea ăsta le-o umflat marafeții și i-o lăsat cu autostrăzile pe hârtie și cu niște ulițe petruite în doru` lelii. Acuma e deranjament mare, că ei zice că nu este vinovați, că ce vină are ei că o venit nenea ăla cu relății la partidoi și în plus de asta de unde să-l ieie de obraji, că e dus pe drum la vale de  multișor și ei nu știe de dânsu`. Da` stați cuminți, că încă nu –i leagă, că mai sunt ș-alți la rând, c-o să ne trebuiască cerneluri la doi litre ca să vi-i scriem pă toți.

Ne- o pus un văr de-al nostru să ne uităm la meci aseară, că parcă nu aveam ce face. Ăsta de lângă mine cân` o văzut cu cine giucăm o căzut pe spate de râs, că n-o auzit defel de fotbaliatori den Tabaco sau Tabago sau cum s-o zice. Că dacă am ajuns să se joace cu bășica cu fel de fel de inși care den care mai colorați, e semn că putem să ne uităm de acu încolo la fotbal feminin, măcar mai videm câte ceva la vreme de seară. Da` asta nu-i nimica. Ăla de antrenează pe ăia de la televizor, o călcat pe bec și s-o ales cu tămbălău și tot ceva cu …lău, dar cu suspendare. Acuma nu înțălegem, cum naiba e cu fotbalul ăsta, că azi e antrinoru` de pârnaie și mâine-poimâine poate și o seamă din cei ce joacă pe televizoarele den sufrajerie. Musai tre să fie o modă ceva. Da` cumătru` cu perciuni mi-o zis că lui îi place mai mult Vica și să uită la teveu la dânsa până-i cad penele de la sprâncene între ochi, că așa-i de tochit după madam. Îl lecuim noi cu niște rachiu de smochini păroase den pet de dud dă două litre, da pe stomacu` gol, ca să simtă. Eeee!