Vor fi oare luate în seamă afirmaţiile făcute ieri, la Alba Iulia, de Dan Şova? Vor fi întinse pe masa de disecţie a experţilor în răstălmăciri care ne împung din televizuini? Cum vor reacţiona ceilalţi candidaţi? Să vedem… Anunţul că viitorul prim-ministru nu va fi de la PSD, în cazul în care Victor Ponta e ales preşedinte, ar cam trebui să schimbe semnificativ socotelile de campanie. Enunţul în sine nu este nou. A circulat ca ipoteză de lucru susţinută inclusiv de actualul premier, dar exprimarea nu a fost aşa de tranşantă până ieri. Plasarea adjectivului „preferabil” la locul potrivit nu este decât o capcană. Şova a spus aproape incredibil de clar că „ecuaţia politică te obligă să accepţi faptul că este bine (ca) pe scena politică să existe colaborare între toate forţele politice” şi că prim-ministrul – de preferat un tehnocrat sau un independent – va fi desemnat de majoritatea parlamentară. Suliţa trimisă spre preşedintele în funcţie ca suliţa, dar provocarea la adresa tandemurilor anunţate drept certe de alţi prezidenţiabili e una grea. Iohannis şi Udrea, în mod special, ar cam avea de explicat cum şi de unde construiesc o majoritate în jurul lui Cătălin Predoiu, respectiv Traian Băsescu. În schimb, pe partea lui Ponta s-a pus un piedestal pe care să urce oricând un George Maior, un Călin Popescu Tăriceanu sau altcineva.
Anunţul făcut în respectul majorităţii parlamentare conţine o problemă şi pentru Victor Ponta. Problema se numeşte Partidul Social Democrat. Practic, Şova a transmis că siguranţa de-a impune un prim-ministru e din alt film. Calculele anterioare par gata date peste cap. Un primă observaţie ţine de mobilizarea armatei electorale, oricum neunitară la nivel de ţară. Diferenţele dintre organizaţiile judeţene, prin prisma influenţei şi intereselor liderilor, sunt arhicunoscute, iar disciplina de partid trece tocmai prin aceşti lideri. Chiar dacă, de nevoie, îl iau în braţe pe şeful SRI, nu e firesc să te întrebi cât îi ţine sau ce primesc în compensaţie? Mai interesant de întrebat e când se întâmplă? Probabil nu întâmplător se avansa ideea ca Maior să preia Executivul pe la primăvară. O a doua observaţie priveşte succesiunea la conducerea PSD. Pe un preşedinte fără pârghii guvernamentale îl aşteaptă zile grele: dacă se va mulţumi cu un rol decorativ, îl aşteaptă zile aproape cumplite din simplul motiv că va purta răspunderea pentru alegerile locale şi parlamentare din 2016.
Fireşte, aşteptăm ce se va livra prin televizuini. Dincolo de problema internă de partid, provocarea stă perfect pe picioare, cum altfel decât în deplină recunoaştere a unui parlamentarism sănătos şi fără a lăsa gândul să fugă la o altă „soluţie imorală”.
Viorel COSMA
