Că omul a dat nume tuturor animalelor, la început, cândva demult, ne-a cântat-o în consistenţă de baladă – şi aşa s-a transmis peste generaţii – un american, Robert Zimmerman pe numele lui. Sâmbătă împlineşte 73 de ani şi e cunoscut ca Bob Dylan. Când, în România, o publicaţie s-a apucat de dat nume milionarilor post-ceauşişti, unul dintre afaceriştii bine dotaţi din Neamţ, multă vreme jucător tare în politică, a stricat povestea de faţă cu câţiva apropiaţi. A relatat, cu nume şi prenume, cum unii „băieţi deştepţi” cotizau din belşug să nu intre în top, iar aspiranţii pentru a fi luaţi în seamă, deşi n-ajungeau la bariera selecţiei nici pe catalige. În epocă, primele astfel de clasamente au produs emoţie şi invidie, au impulsionat campanii de promovare chitite fix pe câtă minte are românul din statisticile ponderate. Nu puţini ajunseseră, sub adierea patriotismului local, să-şi reprime sincera repulsie faţă de titularii câtorva averi oribile, indiferent de judeţ.
Cu timpul, s-a devoalat mecanismul unor cotizaţii masive din partea celor din topuri, că tot erau la vedere. E vorba de banii distribuiţi pentru liniştea şi prosperitatea afacerilor. Anterior, datele veneau din investigaţii de presă, din reglări de conturi între parteneri sau adversari. Nimeni nu l-a egalat încă pe Dinu Patriciu, care a mărturisit cum contribuia el la mai multe puşculiţe de partid. Din acelaşi trunchi, dar de pe altă ramură, vine romaşcanul Sorin Ovidiu Vântu, el stând mai slab la spovedaniile directe. Cât îl priveşte pe un alt „titan”, pe George Constantin Păunescu, el e deja un fel de istorie prescrisă. Mai apoi, odată cu legile şi implementarea verificărilor încrucişate impuse de familia euro-atlantică, a devenit complicată ocolirea declaraţiilor pe propria răspundere despre sumele puse la rădăcina steagurilor de partid. Cât de cât, trebuie lăsate nişte urme oficiale. E un sector unde doi nemţeni, cu afaceri în portofoliu, sunt recunoscuţi ca inegalabili: unul e Ionel Arsene (PSD), care are o problemă din a potrivi veniturile cu donaţiile; al doilea e Liviu Cicioc (PP-DD), care nu ştie de ce a tocat o avere la alegerile parlamentare din 2012.
Pe acest fond, suma de activităţi politice şi electorale ce ajunge la scadenţă duminică dezvăluie, cel puţin în Neamţ, o serie de alte sume. Reţelele electorale, pe a căror mobilizare s-a mizat exagerat, costă. S-au asamblat structuri piramidale, pornind de la activiştii din echipele apropiate liderilor şi mergând până la celulele cu membri şi simpatizanţi ai responsabililor cu afaceri politice de cartier şi stradă, pe schema arondării la secţiile de votare. Aceste structuri piramidale sunt devoratoare de bani. De bani daţi în mână, nu de găleţi, şorţuri, termometre sau brichete. Şi obiectele astea înseamnă bani, numai că se decontează pe acte.
Viorel COSMA
