Nimeni nu spune că poliţiştii nu au dificultăţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nimeni nu spune că salarizarea şi condiţiile de lucru nu pot fi îmbunătăţite, dar tocmai liderii de sindicat sunt cei care ar trebui să fie repere de decenţă, responsabilitate şi fermitate. A folosi un limbaj agresiv, cu expresii de cartier, a ameninţa cu plângeri penale, a da impresia că te „lupţi” cu un sistem corupt când n-ai fost în stare nici măcar să-l prinzi pe individul care a incendiat maşina unui poliţist, deşi evenimentul s-a produs când erai de serviciu, a susţine că „adevărul supără”, dar a enunţa „adevăruri” vagi şi fără subiect, sunt exact atuurile unei persoane de tipul Diana Şoşoacă – mult zgomot, efect zero. Când Ioan Cănărău va ieşi public şi va spune exact cine face parte din mafia din Poliţia Roman sau din Poliţia Neamţ, când metodele sale de luptă sindicală vor fi în folosul celor pe care-i reprezintă şi nu în ideea de a-şi face imagine publică, abia atunci va merita respect. Până atunci rămâne un „gălăgios”, îmbrăcat în uniformă.
C.M.