În 1929 s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu. După absolvirea Academiei din Sibiu, Mitropolitul Nicolae Bălan îl trimite, cu bursă, la Școala de Belle Arte din Bucureşti, pentru a se pregăti ca pictor bisericesc. Tot aici va urma şi studii de medicină, dezvoltând o pasiune pentru ştiinţe, ce-l va cuceri până la moarte. Încă din timpul studenției i se spunea „Sfântul”.
Hirotonit diacon în 1935, iar în 1938 termină Belle Arte. Anul următor este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan în Sfântul Munte Athos, pentru a deprinde viața călugărească.
Revine în țară îmbogățit cu experiențe minunate și intră în obștea Mănăstirii Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus. În Vinerea Izvorului Tămăduirii, din 1940, este tuns în monahism, primind numele Arsenie. „Aici m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deși nu eram preot”, mărturisea Arsenie Boca. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbându-i înfățișarea. Rapid, faima părintelui Arsenie Boca se răspândește în întreaga țară, devenind simbol al Sâmbetei de Sus. Faima sa s-a datorat în bună măsură trăirii cu consecvență a regulilor cele mai aspre ale monahismului. Tot mai mulți oameni vin să îl vadă și să îl audă pe „Sfântul de la Sâmbăta”,pe cel renumit ca mare duhovnic.
Este arestat, pentru prima dată, sub suspiciunea de legături cu legionarii, în 1945. Dar este eliberat în absența unor dovezi clare. În mai 1948, este din nou arestat și anchetat, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Pentru aceste bănuieli, cât și datorită notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat. Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948, pentru a-l proteja. Securitatea continuă să îl hărțuiască, iar la 10 ianuarie 1951 este arestat din nou și dus la Ocnele Mari. Datorită influenței pozitive asupra deținuților, este trimis la șantierul Poarta Albă din cadrul șantierului deschis de regimul comunist pentru Canalul Dunăre Marea Neagră.
Este eliberat, dar, pentru scurtă vreme. Prigoana continuă, astfel că, de Rusalii, în septembrie 1955 este din nou anchetat și arestat. Securitatea nu reușește să îi găsească o vină, pentru a-l închide mai mult timp. Așa că este pus în libertate și se întoarce la Prislop. În 1958, după impunerea unui nou regulament monahal, părintele Arsenie Boca și stareța Zamfira Constantinescu sunt nevoiți să părăsească mănăstirea, iar maicile sunt obligate să intre în lume. Mănăstirea devine cămin de bătrâni până în 1967. Din acest moment și până la moartea sa, în 1989, nu mai are voie să poarte haina călugărească. Patriarhul Iustinian reușește însă să îl aducă la atelierele de pictură ale Patriarhiei. Pentru a scăpa de teroarea regimului comunist și de oamenii Securității, părintele Arsenie acceptă să lepede haina duhovnicească și să o îmbrace pe aceea de mirean. Nu însă fără a renunța la stilul auster de viață trăit în mănăstire.
La 28 noiembrie 1989, părintele Arsenie Boca trece la cele veșnice. A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989, prorocind că aici va fi loc de pelerinaj. Mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop reprezintă în prezent unul din importantele locuri de pelerinaj din țară, zeci de mii de oameni venind în fiecare an, aici, pentru a se ruga la Sfântul Ardealului, una dintre marile figuri duhovnicești. (ZCH NEWS)
