Există printre membrii şi apropiaţii PSD din Neamţ o grupare nu foarte vocală de oameni serioşi care, trecând peste suferinţa produsă de înfrângerea lui Victor Ponta, trăiesc o bucurie fără seamăn. Sunt cei aproape îngroziţi de câtă putere ar fi câştigat Ionel Arsene în judeţ şi de perspectiva dominaţiei cvasitotale a acestuia. Nu ezitau să afirme că şi Ceauşescu s-ar fi speriat de ce potenţial autoritar zace în celebrul nostru amator de aventuri mai mult sau mai puțin mediatizate. Pe fondul victoriei din judeţ, oricum departe de angajamentele sforăitoare, lecţia administrată de alegătorii pietreni, în special, încă nu este analizată cum se cuvine, deşi aici se concentrează rezistenţa îmbinată cu nemulţumirea din partid. Este adevărat că votul unui academician e egal cu al ultimului întreţinut social, însă a te juca numai cu procentele, eventual comparând Piatra Neamţ (sau Roman) cu o comună abuziv înfiinţată, denotă o cruntă rupere de realitate, de dinamica reaşezării opţiunilor politice ale alegătorilor. Transformarea zonei Târgu Neamţ într-un fel de Scorniceşti extins, pentru a da un singur exemplu, n-avea cum rămâne nesancţionată. Ba dimpotrivă, era de aşteptat ca Ponta să deconteze apucăturile lui Arsene şi ale fidelilor săi. Neavând la îndemână nici figuri politice în stare să deschidă uşile şi sufletele pietrenilor, s-a întâmplat ceea ce n-au crezut vreo clipă. Nu te poţi înconjura la nesfâşit doar de personulităţi convenabile în speranţa iluzorie că publicul le va înghiţii pentru că aşa cred şi vor nişte aberanţi de partid.
Zilele lui Arsene în fruntea PSD nu avem de unde şti dacă sunt numărate. De regulă, când scârţâie ceva în partid avem parte de atacuri demolatoare ce-l vizează pe Liviu Harbuz, locţiitorul statutar la comandă. Veterinarul nostru a ajuns un fel de ţintă de serviciu, însă Arsene e prudent şi nu acţionează direct. El pune pe alţii. (În alte vremuri, tot de-o pildă, Ioan Bivolaru şi Iulian Ţocu se războiau pe faţă, fără menajamente.) Tentativa de manipulare prin provocarea împărţirii inclusiv a publicului în pro şi anti-Harbuz ţine de un ”arsenal” primitiv. Oamenii civilizaţi şi educaţi nu intră în această capcană, iar tocmai aceşti oameni n-au prea contat ca sursă de voturi pentru Ponta pe sensibilul sector urban semnificativ. Ei au alte pretenţii, alte ambiţii şi, chiar de stânga fiind, pricep repede că până la preşedintele de ţară te mănâncă preşedintele de partid din judeţ. Arată că au tras suficiente învăţăminte din anii când Gheorghe Ştefan a deţinut puterea absolută, iar votul dat în favoarea lui Iohannis nu se traduce printr-o cumplită pasiune pentru ce-a rămas din PDL, nici prin respingerea categorică a lui Ponta, cât prin sancţionarea unei tipologii locale de lideri fără valoare, dar periculoşi, dimpreună cu partidul pe care-l întrebuinţează. E atât de naturală această concluzie încât însuşi Arsene ar avea şanse să înţeleagă. Dacă nu el, partidul. Dacă nici partidul, atunci ar veni că au mari probleme. Cam din registrul prezis degeaba de sociologul Alin Teodorescu încă din luna mai.
Viorel COSMA
