0:00

În ziua trist-veselă a depunerii candidaturii la preşedinţie a lui Klaus Iohannis, românilor semnatari cu acte în regulă pentru cauza neamţului li s-a deschis recunoaşterea provocării de a lua în seamă altceva. Neamţul de la Sibiu a avut ambiţia să forţeze înregistrarea sa la Biroul Electoral Central în ziua când Victor Ponta făcea demonstraţie naţională de susţinere pe un mare stadion naţional. Sigur, contează, dar se poate include la pierderi. Depinde de minte şi cum o spui, de cum o exprimi.

Discursul lui Ponta  a fost impecabil, peste nivelul de manuale reunite ale sfetnicilor. Dezvoltarea, construită pe unitate şi unire, îl face invidios pe Crin Antonescu de odinioară. Cuprinsul, rostirea, cu intonaţia inclusă, au constituit din discurs un eveniment repudiat de adversari şi nepricepuţi.

România şi românii sunt tema principală din angajament. La rigoare, naiba ştie cine i-a scris discursul lui Ponta. Nu contează. Contracandidaţii, dacă s-au prins, au de înfruntat un registru cu prea-plin. Ponta s-a poziţionat flexibil peste toate temele importante şi sensibile ale ţării. Politica externă, unitatea naţională şi respectul faţă de alegător au fost cuprinse acolo. Se va ţine Ponta de angajamente? Vom vedea. Culmea este că nu-i de capul lui. Europa în întregul ei, cu UE în primul rând, e în schimbare forţată. NATO nu ştie pe unde va sta între afaceri globale şi obligaţii politico-militare. Mizeria conflictelor latente e pe cale să exceadă priceperea şi angajamentul liderilor noştri naţionali care se uită la NATO ca la timbre de colecţie.

Zilele şi săptămânile trec. Campania electorală are conţinutul ei predefinit. România ne apasă. Unii nu suportă adevărul – scadenţa vine după referendumul din Marea Britanie pentru ieşirea din Uniunea Europeană. Antrenamentul cu Scoţia a făcut parte din joc. România e pe acolo, pe undeva..

Viorel COSMA

Articolul precedentLiberalii nemţeni vor renaştere prin ei înşişi
Articolul următorMagnetul Tăriceanu?