“Tanti Ileana” (învăţătoarea Elena Romanescu) a împlinit vinerea trecută 105 ani, ne-a anunţat cu mândrie unul din nepoţii ei, pictorul Mircea Titus Romanescu din Bucureşti (născut la Piatra Neamţ). Născută în anul 1909, la data de 21 noiembrie (înregistrată în 22 noiembrie 1909 la primărie) la Târgu Ocna, Bacău, Elena Romanescu este descendentă, pe linie maternă, din familia Alexandru Marghiloman, iar tatăl, Constantin Frunzetti, fiind administratorul fabricii de zahăr Ripiceni, pe Prut. Şi-a dăruit întreaga activitate din viaţă zecilor generaţii de elevi din mai multe localităţi moldovene şi nemţene pe care i-a educat cu pasiune şi dăruire totală.
Obţine diploma de capacitate şi absolvă Scoala Normală “Despina Doamna” din Botoşani, în anul 1928. În anul absolvirii devine învăţător suplinitor iar mai apoi titular (1930), în judetul Bălţi (actual Republica Moldova). Pînă în anul 1936 a funcţionat în judetul Botoşani. Prin căsătoria sa cu Emanoil Romanescu (1936), el hirotonisit ca preot în judeţul Neamt, va urma soţul la parohiile din Turtureşti, Verşeşti, Căciuleşti şi apoi lângă Bicaz, la Cârnu-Potoci, unde funcţionează până la strămutarea satului (1959), când se mută în comuna Grintieş. În anul 1964 se pensionează, încheind o activitate de 36 de ani dedicată educaţiei şi promovării imaginii satului românesc. Alături de soţul ei, atât preotul cât şi învăţătorul erau preocupaţi atât în activităţile principale de serviciu dar şi în cele social-culturale, cu copii şi sătenii. Pe atunci, satul românesc era o structură în plină efervescenţă, funcţionau căminele culturale. Învăţătoarea Elena Romanescu a înfiinţat mai multe echipe de dansuri, coruri şi chiar echipe de teatru pentru copii, alături de alte activităţi socio-culturale cu oamenii satului. Schimburile de experientă între generaţiile de învăţători se făceau cu predilecţie prin organizarea de “Cercuri ale învăţătorilor”, unde, de asemenea, o aflăm ca iniţiatoare a acestor manifestări.
O amintire despre activitatea ei din acei ani am aflat-o de la un fost inspector de învăţământ. În toamna anului 1953 este vizitată în inspecţie de inspectorul şcolar (pe atunci), profesorul Mihai Vadana (fost profesor şi director al Liceului “Ştefan cel Mare” Târgu Neamţ), şi el acum “spre 90”, care îşi aminteşte: “A fost, cred, cea mai frumoasă impresie care mi-a lăsat-o o învăţătoare, la prima mea inspecţie ca inspector şcolar, în fostul raion Ceahlău, cum era pe atunci. O învăţătoare ilustră, o metodistă remarcabilă, blândă şi apropiată de copii, preocupată pentru formarea acestora cu deprinderi de viaţă şi muncă, de viaţă socială demnă, de dragoste pentru natură şi ocrotirea naturii”.
La împlinirea vârstei de 105 ani, nu ne putem gândi decât câ suntem norocoşi şi mândri de a fi contemporani cu doamna învăţătoare Elena Romanescu, adevărată “doamnă a învăţământului nemţean”, personalitate de reper a şcolii şi satului românesc, o amintire vie a unei vieţi dedicate profesiei dar şi oamenilor. La mulţi ani, Tanti Ileana! (N. SAVA)
NOTĂ: Fotografia este făcută acum 8 ani, la Nunta de aur a soţilor Romanescu, în 1986. De la stânga: Pr.Emanoil Romanescu, Elena Romanescu, învăţătoarea Maria Romanescu cu soţul înv. Constantin Romanescu de la Dreptu, sora Ecaterina şi dr. Gh. Romanescu, tatăl pictorului Mircea Titus Romanescu).
La multi ani pentru doamna invatatoare!,suntem binecuvantati ca mai avem printre noi persoane asemeni dvs .Ma bucur ca cel care a scris articolul ne-a facut partasi la bucuria aniversarii .Din pacate cu siguranta nu v-a fost elev spun asta avand in vedere titlul articolului ,,tanti ,,suna cu totul nepotrivit pentru orice dascal care formeaza oameni si caractere !