Tâlharii se prind cu afișe!

O vorbă de când era lupu câine și micșunelele se vindeau la litru, zice că frica păzește bostănăria. Bun. Recenta șădință de la primărie o avut ca subiect de discuție un infractor minor, care face faptă după faptă și nimeni nu-i poate face nemica, că nu are buletin. Kestia este că tâlharu știe treaba asta și nu are frică, așa că bostănăria e la cherumul lui și a celor de teapa lui. Pe de-o parte. Pe de altă parte, unde-s jăndarii și polițiștii care ar trebui să asigure ordinea publică? În birou sau la una mică „au bot du cheval“, dar nicidecum unde ar trebui să fie. Că dacă ar fi, ar da oarece fiori celor de teapa pomenitului la șădina celeului și nu și-ar face de cap ziua amiaza mare pren târg. Dar așa, bostănăria se duce de râpă, ca să nu ai zicem că dacă-l prinzi pe unu de ăsta și-i scapi o falangă, poliția te bagă la zdup că ai pocnit minoru.

 După succesul, de povestit celor ce învață cetirea, a fotbaliatorilor de la noi care o bătut campioana în fieful ei, au apărut tot felul de ziceri, dar nu de unde ne așteptam, ci de la vecinii din sud, recte bulgarii, că cei din Ghencea au dat meciu, ca să-i iasă la rămășaguri unui nene căutat, urmărit, dar… prezent la meci. Ete al dracu moșmandă. Acuma, fie vorba între noi, nici la ei, nici la noi nu joacă, nu arbitrează și nu conduc indivizi desprinși din statua madonei cu pruncu, iar la ce fotbal se joacă azi, e mare știință să joci la rezultat în așa fel încât să creadă și cei ce joacă, darmite spectatorii. În plus tre să recunoaștem că mingea e rotundă, terenul plat și tentațiile multe. De unde să mai fie și spectacol sau măcar un joc cât de cât?

 Recent am cetit o zicere a unor colegi din târgul cu șepte coline, precum că fostu ministru și șăf al liberalilor de acolo, actualmente la temperatură constantă pe motiv de transformatoare, o dat în judecată partidu să-i deie frumușel banii înapoi pe care i-o băgat în filială. Acuma, că omu se plictisește între patru pereți e una, dar când e vorba de bani, lucrurile e cu schepsis, pentru că, dacă o fost sponsorizare, e clar că nu-i loc de întors, dacă o fost pe contract, sună a șmen pe față, ca și cum eu m-aș sponsoriza pe mine. Una peste alta, or să fie procese, omu o să fie plimbat, astfel încât o să vază ce mai e nou prin urbe, ce se mai poartă, bașca o să fie pomenit din gros pe gazete. Noi zicem că e o mișcare deșteaptă.