Ceva-ceva s-a prins de capul PSD după eşecul din alegeri, dar nu suficient. Se vehiculează ideea organizării în genul „de îndată”, ca la şedinţele de consiliu local, a unui congres al partidului care ar urma să religitimeze tandemul Victor Ponta – Liviu Dragnea până nu vine moţiunea de cenzură peste Guvern. Grija faţă de consolidarea politică a celor doi este mişcătoare în multe sensuri. Unul ar fi cel emoţional, transmis de o echipă puternică, autoritară, inflexibilă în continuare la derapaje crase precum cele din portofoliul unuia ca Ionel Arsene, iute visător la urcarea şosetelor pe catarg, în faţa CJ Neamţ. Alt sens este eliberarea conducerii naţionale de câţiva lideri guralivi, neconvenabili, dar aici e loc de negocieri aprige fiindcă nici mediatizatele ghicitoare şi vrăjitoare nu mai bunghesc care cu cine prestează pe fondul ascuns lumii. Nu în ultimul rând, o mişcare mişcătoare cât un sens fundamental (sau un sens care să domine orice mişcare fundamentală) e musai să se refere la păstrarea guvernării. Pentru asta nu era nevoie de congres – e atributul şi privilegiul de putere al prim-ministrului. Atât şi nimic peste rând. Sigur, e plăcut să constaţi, dintr-o coloană de ziar de provincie, cum câte un politician răsărit îţi confirmă târziu consideraţiile exprimate anterior în privinţa remanierii guvernamentale rapide, susţinută de o majoritate parlamentară certă, precum cea alcătuită în vinerea dinaintea turului II de scrutin la prezidenţiale. Plăcerea însă nu face decât să confirme discrepanţa între agenda României şi cea a unui partid ce-şi linge rănile autoprovocate.
Inconsistenţa, insuficienţa demersurilor politice susţinute de PSD e dată şi de o omisiune constantă, de portofoliu, din ordinea prezentării şi judecării activităţii. Partidul are un secretar general, în persoana deputatului Andrei Dolineaschi, ţinut parcă la secret. Funcţia îi dă misiuni şi răspunderi uriaşe în partid. L-a văzut cineva? Cine îl cunoaşte, cine îl întreabă dacă are regrete după alegeri? În alte partide, omologii sunt la vedere, sunt figuri de forţă. În aplicaţiile politice verificate, nimic nu le scapă din ce se întâmplă în teritoriu. Iar două dintre cele mai ilustrative exemple la îndemână, fiecare în epoca sa şi cu partidul său, sunt Vasile Blaga şi Octav Cozmâncă. Interesant este că anonimul Dolineaschi s-a lansat din Dorohoi, din judeţul lui Cozmâncă. E cu 28 de ani mai tânăr decât înaintaşul său cripto-comunist, are o licenţă corectă în filosofie obţinută la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, motive suficiente pentru a scoate faţa în public. N-o face. Sau nu e lăsat s-o facă, să nu fie expus, să nu stârnească investigaţii? E un mister pe care PSD e obligat, cel puţin în urma înfrângerii lui Ponta, să-l scoată din culise. Până nu se apucă presa să-l caute pe puiul de Dorohoi de sănătatea afacerilor de care este legat. Cel puţin Polisano Sibiu (importator şi distribuitor de medicamente prins în scandaluri monstruoase, al cărui patron, Ilie Vonica, s-a sinucis în vară) şi First-One Communication (firmă unde se încâlcesc multe destine şi combinaţii politice de nu le descurcă o cohortă de detectivi „profesionişti” care nu au voie să se atingă de Dan Andronic & Co.) sunt la vedere. Aşteptăm. Probabil că una dintre confuziile întreţinute de fătucile şi gurnaliştii de presă naţională, anume că Dragnea-i tot secretar general al PSD, nu este întâmplătoare.
Viorel COSMA
