0:00

Pictorul Gheorghe Apostu, 77 de ani de la naştere, ZCH NEWS - sursa ta de informații

La 14 martie s-au împlinit 77 de ani de la naşterea, la Bozienii de Sus, a pictorului Gheorghe Apostu şi, tot în acest an – 5 ani de la plecarea acestuia spre cele veşnice. Numele său este mai puţin vehiculat în mediile artistice din Neamţ pentru că acest pictor a trăit şi a pictat, în cea mai mare parte a vieţii sale, la Cluj şi a expus mai mult în Ardeal şi în marile galerii de artă din Occident.

Viitorul artist face studiile primare la şcoala din satul natal, apoi Liceul “Roman Vodă” din oraşul Roman. Obţine licenţa în 1962 la Universitatea din Cluj, Institutul de arte plastice “Ion Andreescu”. Între 1974 şi 1975 obţine o bursă de documentare în Italia. Revine în ţară şi funcţionează profesor la Facultatea de desen din cadrul Institutului pedagogic din Cluj (1962-1977), apoi profesor la Academia “Ion Andreescu” din acelaşi oraş.

Are o prezenţă constantă cu expoziţii judeţene, republicane, tematice sau ocazionale, precum şi expoziţii de grup itinerante peste hotare, cele mai importante fiind cele de grup din anii: 1969- Expoziţie de grup de artă românească în Italia; 1972- Expoziţie de grup de artă românească în Polonia şi Grecia; 1975 –Expoziţie personală la Roma, Perugia şi Sulmona; Expoziţii de grup de artă românească în Suedia, Canada şi Italia; 1981- Expoziţie de grup de artă românească în Egipt, Libia şi Algeria; 1994- Expoziţie personală la Insitutul Cultural Român, New York; Expoziţie personală la Universitatea Cornell, Ithaca, SUA.

Este autorul multor icoane de la mănăstirile Rohia (Maramureş, 1980) şi Poşaga (Alba, 1985). Artistul a obţinut Premiul I pentru Pictură la cel de-al IV-lea Trofeu Internaţional “Numana Ars” de la Roma. Cele mai multe dintre lucrările artistului se află în colecţii particulare din Italia, Germania, Franţa, Grecia, SUA, Australia. Artistul se stinge din viaţă în anul 2009. (N. SAVA)

Articolul precedentWeek-end „în parametri” la UPU
Articolul următorAzi, la Galeriile de artă “Lascăr Vorel” Petru Diaconu: “Un anotimp, un an, un timp”