Deși nu se știe cu precizie anul, Mihai Eminescu, poetul nepereche al românilor, i-a făcut o vizită la Roman, lui Paraschiv Naum, tatăl lui Jean Naum, prozator și publicist, autor al volumelor “Cu aripile întinse. Amintiri din estompate vremuri”, “ Tâlcuirile bufniţei albe sau Religia aristocraţiei intelectuale”, “Din volbura vremii. Însăilări”. A mai scris și “Cântec în amurg”, roman, care, pare o replică la “Adela” lui Garabet Ibrăileanu. Mihai Eminescu a venit însoţit de Vasile Gh. Morţun, romașcan la origini, devenit primul deputat socialist în Parlamentul României în 1888. (Ana MOISE)
“Printre orașele vizitate de Mihai Eminescu este și Romanul, lucru mai puţin cunoscut și neconsemnat nici chiar în erudita lucrare «Viaţa lui Mihai Eminescu» a regretatului George Călinescu. Într-un volum de mai mică circulaţie, apărut prin 1939 și intitulat «Din volbura vremii. Însăilări», Jean Naum consacră un capitol împrejurărilor în care l-a cunoscut la Roman, în casa părintească – a institutorului Paraschiv Naum – pe marele Eminescu.
«Să tot fie 53 de ani de atunci… Într-o zi, nu mai ţin minte anul și luna, băgai de seamă că mare forfotă e în casă, iar la bucătărie prăpăd. Era pe toamnă și frunzele cădeau. Țin minte asta, pentru că din pricina unei burniţe și a frunzelor căzute, căutând să mă ascund după un măr bătrân și mare în jocul nostru „de-a v-aţi ascunselea” am lunecat și m-am izbit cu fruntea de scrânciob… Vasilică (V. Gh. Morţun, n.n) scrisese că vine cu Eminescu și că o să ia masa la noi. Într-adevăr, pe înserate, când toţi cei pomeniţi mai sus și cucoanele lor și alţii erau în păr, am văzut pe Morţun deschizând portiţa de la cerdac și poftind pe un domn potrivit de stat și bine legat, pe când tata ieșise spre a-i primi… Cum nu știam cine-i domnul acela, la care toată lumea se uita cu atâta respect, am tras de mânecă pe tata și-l întrebai încetișor.
– Cine-i domnu ista?
Iar tată-meu, luându-mă de mână, m-a dus în faţa lui spunându-mi:
– Uită-te bine la dumnealui să nu uiţi norocul de a-l fi cunoscut. E domnul Mihai Eminescu, cel mai mare poet al ţării noastre și om tare învăţat. M-am uitat la el și… nu l-am uitat, iar Eminescu privindu-mă duios de mi-a mers privirea până-n fundul sufletului, a zâmbit și trecându-și mâna prin părul meu bălai, mi-a spus încet și dulce:
– „Să-ţi dea Dumnezeu sănătate și noroc și să cauţi să ajungi om adevărat”…»
Articolul, deși frumos și interesant, nu aduce nici un fel de date noi cu privire la viaţa și activitatea lui Mihai Eminescu; dar pentru romașcani el este important mai ales pentru precizarea că marele poet a poposit și în orașul de la malul Moldovei. Când a avut loc vizita lui Eminescu la Roman? Autorul cărţii menţionează la începutul articolului: «Să tot fie 53 de ani de atunci»… Culegerea de amintiri a apărut prin 1939, ea purtând numărul de intrare la Biblioteca Academiei Române: 6680/1939. Ar rezulta că vizita a avut loc în 1886. Ştim însă că în 1886, boala poetului se agravase spre toamnă, astfel că la 9 noiembrie este internat la ospiciul de lângă Mănăstirea Neamţului. Pe de altă parte, cei 53 de ani scurși de la data vizitei se referă, probabil, la momentul când Jean Naum își scria amintirile și nu la momentul ieșirii de sub tipar a cărţii. Articolul – deși fără dată – a fost scris cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la apariţia «Convorbirilor literare», (primul număr – martie 1867) deci în 1937, iar vizita lui Mihai Eminescu la Roman poate fi situată cu certitudine în toamna anului 1884. Cu această dată este de acord și Alexandru Epure înr-un articol din numărul 2 (mai 1940) al revistei «Albăstrele», care scrie: «…marele nostru poet Mihai Eminescu a fost la Roman la sfârșitul activităţii sale poetice și după însănătoșirea provizorie în urma cruntei boli care-l lovise»… (perioadă cuprinsă între 29 martie 1884 – terminarea tratamentului de la Viena, și 9 septembrie 1886 – internarea la Mănăstirea Neamţ – n.n.)”. (ing. Silviu Dragomir, Ceahlăul, joi, 30 octombrie 1969)
