Capcanele de opinie întinse de scenariştii şi manipulatorii naţionali de profesie, fiecare cu interesele pe care le reprezintă, sunt mai groaznice ca oricând în aceste zile. Ca pretins corp de lideri, ei acţionează de fapt într-un circuit închis acceptat de toate părţile. Partiturile interpretate creează iluzia unei diversităţi, însă aceasta converge spre un pupitru suprem. De acolo se acordă dreptul la exprimare pe anumite canale, de acolo se face redistribuirea. Denaturarea ordinară a evenimentelor şi vieţii noastre se regăseşte în impunerea cu orice preţ a producătorilor de opinii şi verdicte, nu a conţinutului. Puţini au observat cum în acest an, mai rău ca niciodată, s-a ridicat un zid aproape impenetrabil în jurul interpreţilor. Pe competenţe şi notorietăţi construite contra naturii s-a consolidat o nemaipomenită schemă de otrăvire a românilor. Schema asta susţine, dar şi întrece prin zel şi cultivare a imposturii, o întreagă clasă politică nesănătoasă. Din prestaţiile sectoriale reciproc avantajoase, bine convenite şi tolerate, pierd românii pătimaşi, naivi, neinstruiţi, neinteresaţi sau convertiţi, din ţară ori de afară.
După ce s-a epuizat pachetul politic de sezon, cu resursele de ceaţa toxică suflate peste ţară şi emigraţie, te-ai aştepta la o răsuflare adâncă, numai bună să stârnească o dezintoxicare a românilor. Nu e cazul. Vin alte şi alte valuri toxice. Interpreţii s-au regrupat deja, în câteva zile, sub presiunea garantării alimentării conturilor personale din cele mai ascunse surse. Chiar dacă unii au pretenţii conjuncturale de mărire peste rând, iar alţii o dau pe consecvenţă sau ajustare contextuală, întinderea capcanelor de opinie nu ţine seama de discernământ şi educaţie. Puţinele valori de referinţă la nivel de gânditori nealteraţi sunt cotropite fără scrupule.
Pe acest fond, pe măsură ce trec zilele după 16 noiembrie, orologiul naţional bate tot mai apăsat pentru Victor Ponta şi Klaus Iohannis. Premierul a pus sănătoasa remaniere guvernamentală în cui, preţ de un concediu scurt. Alesul de la Sibiu s-a dat iute în vileag cu apucături predictibile, care nu i-ar fi adus milioanele de voturi neaşteptate, dacă românii erau atenţi.
Peste toate aşteptările, există un moment al adevărului: prezentarea bugetului. Biblie a ţării (după unii) sau rochie predefinită (după cultura corporatistă britanică), bugetul pe 2015 n-are cum fi ascuns, nici prea mult amânat. Aici îşi prind urechile, nasul şi minţile toţi interpreţii ăia toxici de care putem scăpa uşor utilizând telecomanda televizorului. Şi dacă i-am lua în seamă e insuficient. Cheia conturilor se închide (sau nu) la Guvern pe bani, putere de influenţă şi convenţii reaşezate. E limpede că de-acolo mai departe, ca la o extindere de piaţă, câte un neisprăvit va respira (sau nu), îşi va trage (sau nu) garanţii, cât să torpileze tot ce vrea din partid şi din jur.
De la bani încolo, pe miză mare, cătările trebuie să meargă în altă parte. Pe miză mică e ca la cine se bagă în seamă la Piatra Neamţ sub comandă politică greţoasă. Sus e cu terminarea impostorilor. Cândva, într-un judeţ de elită, aveam pretenţii.
Viorel COSMA
