0:00

Interviu cu plasticiana Parasca Agape, la o vârstă rotundă, ZCH NEWS - sursa ta de informații

Parasca Agape a împlinit azi o vârstă rotundă. Artista este născută la 21 august 1944 în judeţul Suceava şi a urmat Institutul de Arte Plastice Bucureşti, promoţia 1975, în clasa profesorului Ion Sălişteanu. A activat ca profesor de desen la şcolile nr. 2, 4 şi 10 din Piatra-Neamţ şi la şcolile generale din Bicazul Ardelean şi Bicaz Chei. De asemenea, a condus Cercul de Pictură – Grafică de la Clubul Copiilor Bicaz, în perioada 1986-1999. Din 1975 a prezentat pictură şi grafică în  expoziţiile colective şi de grup organizate de filiala Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici din România, apoi a activat în cadrul filialei Neamţ, fiind prezentă la majoritatea expoziţiilor de grup şi judeţene deschise la galeriile Arta şi Alfa din Piatra-Neamţ.

Din anul 1975 a început să  fie prezentă cu lucrări de grafică şi pictură în expoziţii colective organizate de filiala Bacău a Uniunii Artişilor Plastici din România, apoi a activat în cadrul filialei Neamţ, fiind prezentă la majoritatea expoziţiilor de grup şi judeţene deschise la galeriile de artă. De asemenea, a participat la primele două ediţii ale Bienalei de Artă Plastică “Lascar Vorel” din Piatra-Neamţ şi la Festivalul de Artă Plastică “Voronetiana” din Suceava. Ca membră a Fondului Plastic a organizat expoziţii de design vestimentar la Bicaz şi Piatra-Neamt. Parasca Agape are lucări în mai multe colecţii particulare din tară şi străinătate. Figurează în albumul “Un secol de arte frumoase în Bucovina” de Valentin Ciucă, ediţia 2005 şi în lucrarea “Arta în Bucovina” de Emil Satco, ediţia 1984.

A participat la mai multe expoziţii colective şi festivaluri, în 1981 deschizându-şi prima expoziţie personală la Galeria Alfa din Piatra-Neamţ. Dintre expoziţii amintim şi pe cea  colectivă la Galeria „Lascăr Vorel” din iunie 2004, expoziţia împreună cu Mihai Agape la galeria „7 pietre” din octombrie 2008, „Bienala Lascăr Vorel” din octombrie 2009, expoziţiile persoanele de la Sestri Art Gallery din Piatra Neamţ deschise în anii 2012 şi 2014. Deşi stă retrasă de publicul larg, Parasca Agape lucrează în atelierul ei din strada Titu Maiorescu zilnic, zeci de lucrări aşteptând să se întrupeze într-o nouă expoziţie.

Interviu cu plasticiana Parasca Agape, la o vârstă rotundă, ZCH NEWS - sursa ta de informații

Când ai descoperit că pentru tine artele plastice vor fi domeniul vieţii? De la ce a plecat totul? Dacă nu erai pictor, ce ai fi visat să ajungi?

– Fratele meu m-a îndemnat să merg la Institutul de Arte Plastice, deoarece a observat că sunt talentată la desen. Tot el m-a ajutat, am fost eleva lui la Şcoala populară de Artă din Bacău doi ani. După terminarea liceului visam să merg la institut sau la o postliceală sanitară; dacă nu aş fi intrat la institut. În perioada războiului al doilea mondial eram evacuaţi la Botoşani. Însă eu am trăit şi locuit la Botoşana, judeţul Suceava împreună cu părinţii şi cei cinci fraţi ai mei, printre care fratele mai mare pictorul Ilie Boca de la Bacău. Sunt al treilea copil al familiei Ion Boca şi a Mariei Boca. Şcoala elementară am terminat-o în satul Botoşana, iar la desen am luat nota cea mai mare, fie cinci (în perioada accea erau notele până la cinci), fie zece. După şcoala primară am făcut o şcoală profesională de surori la Câmpulung Moldovenesc. Am lucrat în domeniul sanitar, timp în care am făcut şi liceul la seral, apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia pedagogie.

Dacă te-ar obliga cineva să redai, simbolic sau printr-un desen, originea ta socială, ce ţi-ar veni imediat în minte? Ce crezi că ar trebui să desenezi?

– Dacă m-ar ruga cineva să redau simbolic într-un desen originea mea socială, cred că aş desena calul tatii sau casa părintească, poate şi peisajele din zona din care mă trag. Acum pictez icoane pe lemn, îmi sunt la îndemână… ocupă spaţiu mai puţin în casă.

Crezi că viaţa la Piatra Neamţ poate fi o sursă deosebită de inspiraţie sau nu? Dacă ai locui în Capitală nu ai desena la fel de bine?

– Da, zona Neamţ poate fi o bogată sursă de inspiraţie pentru pictori datorită peisajului variat şi a încărcăturii de cultură, cu multe mănăstiri, cu biserici, cetăţi. Dacă aş locui în Capitală cred că nu aş desena deloc. Nu suport aglomeraţia, gălăgia, căldura. Dar, mai ales, nu suport îndepărtarea de plaiurile sucevene, deşi merg acolo foarte rar.

Crezi în destin, în soartă, în noroc? Cărora dintre profesorii tăi le datorezi cariera ta de acum şi dacă ei ţi-au influenţat viaţa?

– Da, cred în destin şi în soartă şi în noroc. Dacă nu eram profesoară nu îl întâlneam pe Mihai Agape şi poate nu mă stabileam în Piatra Neamţ. Cariera mea de profesor o datorez fratelui meu Ilie Boca.

Ce crezi că e mai important pentru un pictor, ideea, linia desenului, simţul culorii, compoziţia?

– Dacă mă întrebi ce este mai important din acestea enumerate de tine, îţi spun că toate au rostul lor. Ideea – fără ea nu pot trasa o linie, linia – fără ea nu poţi crea o compoziţie, culoarea – fără ea nu poţi crea oameni. Fără toate acestea nu poţi da viaţă lucrării tale. Toate sunt importante pentru un pictor.

 Pe cine preferi dintre cei patru: Michelangelo, Rubens, Picasso sau Matisse? Numeşte trei mari pictori români contemporani preferaţi.

– Îi prefer pe toţi cei patru pictori străini menţionaţi. Dintre pictorii români contemporani îi prefer pe cei pe care îi cunosc bine, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba, Ion Sălişteanu, Ilie Boca, Mihai Agape, Iacob Lazăr.

De ce nu este o bursă sau o casă de licitaţii de opere de artă în Piatra Neamţ? Ar trebui făcută? De cine?

– Nu este pentru că nu sunt mulţi cumpărători de artă, nu sunt colecţionari de artă. Din câte ştiu există la nivel naţional licitaţii de artă. Pictorii tineri ar trebui să se bată pentru înfiinţarea unor asemenea instituţii şi la nivel local.

Îţi mulţumesc pentru interviu şi îţi urăm La Mulţi Ani!

A consemnat Nicolae SAVA

Articolul precedentUrban, între plusuri și minusuri contabile
Articolul următorChiruță acuzat că l-a „troznit” pe Chirilă / Bătălia de la Leghin