0:00

Astăzi, de la ora 18, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ are loc un eveniment artistic deosebit: ne colindă Grigore Leşe. După cum se ştie, anul trecut, Colindatul în Ceată Bărbătească din România şi Moldova a fost inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO,devenind astfel patrimoniu al umanităţii. În perioada aceasta a anului, în satele din Ţara Făgăraşului, din Apuseni, din Călăraşii Vechi, din Ţara Loviştei şi Ţara de Sus a Moldovei se adună Ceata de Feciori, o adevărată confrerie care pune stăpânire pe sat până la Bobotează. Este cea mai arhaică formulă de colindat, datină de două ori mai veche decât creştinismul. Ceata de Feciori se organizează după reguli riguros stabilite: se alege mai întâi gazda, apoi conducătorul cetei (vătaful mare) şi ajutoarele acestuia: vătaful mic, crâşmarul şi colcerul. În toată această perioadă, Ceata devine cea mai importantă autoritate din comunitatea ţărănească. Unele cete sunt însoţite de turcă, altele de steag, uneori vătaful poartă o bâtă, semn arhaic al iniţierii feciorilor în vechime. Prin parcursul lor circular, colindătorii formează un brâu protector pentru comunitate iar prin repetiţie, activează forţa magică a cuvântului. Se comunică cu lumea divină, cu sufletele morţilor, se reînnoieşte timpul.

„Anul e gata să zboare în adâncul ceriului. De când e lumea şi pământul se cântă imnuri de laudă în cinstea Timpului, care moare şi învie. La noi, e întruchipat în măşti precum capra, turca, cerbul. E invocat în forme străvechi de colinde sub formă de leu, dulf, bour, după cum se învârte soarele prin zodiac. Colindele se scandează ca să nu se uite. Sunt cele mai vechi cântece ale omenirii, le-au ctitorit zeii. Colindătorii se rotesc, se reîntorc, retrăiesc calea strămoşilor, ajutaţi de Timp şi de cei doi copii ai săi, Soarele şi Luna. După ce am trecut prin poarta oamenilor, delimitată de echinocţiul de toamnă, acum ne pregătim să trecem prin poarta zeilor. Iisus Hristos se naşte şi înseamnă lumină, cuvânt, întrupare. A coborât pe pământ să ne ducă la ceruri. Ne-a învăţat să fim călători. Colindătorii sunt călători. Ne-a îmbogăţit cu harul mântuirii. Vine pe lume copil, este îmbrăcat cu lumină şi scutece, ne învaţă să iubim. Se naşte în sărăcie şi ne spune că trebuie să fim darnici. Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos este o sărbătoare a darurilor şi trebuie să primenească, alături de legea creştină şi legea pământului. Ne învaţă să stăm la masă după ceremonialul ţărănesc – Bătrân, Bun, Sfânt şi Domn – pentru a avea lumină în suflet şi înţelepciune în gând”, ne spune Grigore Leşe

Adevărată procesiune a satului românesc, colindatul înseamnă a umbla din casă în casă, într-o rotire ceremonială ce cuprinde întreaga comunitate. În timp ce cântecele de stea sunt lirice şi au teme religioase (lait-motivul fiind naşterea Mântuitorului), colindele sunt războinice, bărbăteşti, vorbesc despre facerea lumii şi vânători alegorice, despre fete de crai şi boieri mari, despre disputa dintre vin, grâu şi mir, dintre tei şi brad, despre dragoste şi moarte, despre sfârşitul lumii. Fără de număr sunt colindele românilor, tematica lor este de o mare diversitate iar clasificările au ajuns să fie adevărate provocări pentru etnologi. Există colinde de gazdă, profesionale, de june, de fată, de peţit, familiale, cosmogonice, satirice, de doliu, de vânătoare şi multe altele. Sunt colinde de tip roman (agrare), colinde mithraice (solare), colinde creştine (pe teme biblice), colinde „hibrid” mito-religioase, colinde de front şi prizonierat.

O parte din această lume o va aduce Grigore Leşe la Piatra-Neamţ: colinde, cântece de stea şi cântece religioase. Îl va însoţi artistul iranian Amir Heidarkhodaee (invocări solare, voce și instrumente tradiţionale persane: setar, tanbur, daf și santoor). Alături de cei doi artişti vor fi şi colindători din Călărașii Vechi (Călăraşi) şi din Libotin (Maramureş), care vor cânta cântece de fată mare, de flăcău, de copil mic, de bătrân, de cerut zestrea, de cioban, de pescar, de moartă, de mort, de preot, de Crăciun.

Nicolae SAVA

Articolul precedentDA sportului, NU violenței!
Articolul următorUn poet care a fost: Ion Cârnu