Cine-a zis că, indiferent ce ar decide în anul de dizgrație 2014, la liberali nimic nu e sigur, a avut o gură eminamente pocită. Stilul lor de-a se suci și încurca în decizii i-a îndepărtat de obiectul muncii (accedrea la putere). Stăpâniți de emoție în tot ce fac nu se opresc din confirmarea disfuncțiilor în relația cu rațiunea. Întreținerea obiectivelor și strategiilor pe seama măsurătorilor sociologice îndoielnice și a mitului cu rădăcini la Sibiu întărește disfuncția. Aceasta riscă să degenereze într-un conflict consistent cu realitatea, iar ei nu recunosc pierderea favorii, a bunăvoinței electoratului. Zborul le este atât de dezarticulat încât seamănă cu o vrie lentă, din care nu-i ajută să iasă nici avionul, nici pilotul. Ba au și un fel curios de-a se răsuci – Soarele îi orbește și-i bate într-una în cap. Combinația cu PDL, presupusa mare alianță politică de dreapta, s-a blocat într-o uniune consensuală aspirantă la paginile mondene. Pacea și prietenia declarate nu țin loc de autoritate, coerență și program politic comun, așa cum lesne s-a bănuit de la bun, pardon, rău început. Descărcarea PDL de activul și pasivul guvernării, cu lotul de corupți dosit sub patrafirele reunite ale lui Blaga și Iohannis, a întrecut cele mai sumbre așteptări. Bancurile interpretate de instabilul Mihai Răzvan Ungureanu sau pârâcioasa Monica Macovei, în sectorul PDL de competență politică, dau amploare clocotelor neserioase de sezon.
La dreapta celor declarați de stânga, dar și la dreapta celor cu insigne numai intitulate de dreapta la rever, își face jocul Călin Popescu Tăriceanu. Aparent s-ar afla în pierdere de viteză, deși mai probabil așteaptă câteva zile să vadă consistența pupăturilor oficiale dintre pedeliști și peneliști. Între personajele de dreapta, poziționat cumva spre stânga datorită trecutului politic, multe așteptări se îndreaptă spre Cristian Diaconescu, cel vizibil incomodat în continuare de partitura impusă de PMP. E de departe singurul în stare să se confrunte serios și pe bune cu Victor Ponta, dar suferă și de expunerea prelungită alături de Elena Udrea.
Există însă ceva ce îi unește pe toți jucătorii din dreapta. Au palpitații și puls neregulat. Respirația dificilă și lipsa de aer, oboseala și starea de confuzie sunt ușor de constatat. Simptome de fibrilație atrială se cheamă în cazul oamenilor. Cum partidele se fac cu oameni… Fibrilația atrială este o aritmie și crește riscul de accident vascular cerebral (AVC). Canicula naturală sau fabricată reprezintă condiții agravante. Pentru a evita formarea de cheaguri de sânge, care să urce la creier, potrivit specialiștilor, se recomandă chiar banala aspirină. Da, dar politicienii nu-s oameni de rând. Sechelele după un AVC ar veni că-s suportate inclusiv de noi, ceea ce nu-i deloc corect. Preventiv, contra fibrilațiilor, li se cuvine ceva costisitor: contactul cu alți oameni decât activul de partid și „voluntarii” convocați să asigure băi de mulțime mincinoase.
Viorel COSMA
