Lansarea oficială la public a dosarului licențelor Microsoft a fost anticipată cu suficientă acuratețe încât să bănuim o atentă planificare. Confirmarea neoficială a presiunilor externe circula cel puțin din iulie. Etapa clasică de aluzii și avertismente cu tâlc destinate cunoscătorilor era încălecată de mesaje ce anunțau, sec, un șoc de proporții naționale. Și-au început să curgă informațiile dinspre DNA după o schemă cunoscută, verificată. Într-adevăr, amploarea afacerii este cutremurătoare, iar acuzațiile aduse primarului Gheorghe Ștefan transferă în județul nostru o cotă serioasă de audiență a desfășurării anchetei.
Din varii motive, s-a sărit peste prezentarea unor contribuții istorice la dezvăluirea afacerii. Contribuțiile nu țin de palmaresul procurorilor. Încă din 2010, dacă nu din 2009, presa și refugiații din spațiul virtual denunțau bucăți din combinațiile cu tehnică de calcul și licențe. Cel puțin operațiunile în care Claudiu Florică s-a bazat pe susținerea socrului său – nimeni altul decât influentul Aurel Cornea, fost lider al Federației Sindicatelor Libere din Învățământ – fuseseră livrate pe piață gata documentate. Nici insistența investigatorilor privați, nici filmul dat înapoi până înainte de 2005, la primele dezvăluiri despre Sistemul Integrat pentru Securizarea Frontierei de Stat și EADS, nu au tulburat anumite buzunare și conturi larg deschise. Traducerea directă a titlului ultimului film realizat de Stanley Kubrick, în 1999, sună ca o dedicație premonitorie pentru autoritățile noastre reunite: cu ochii larg închiși. Impasibilitatea, neimplicarea lor atâta amar de vreme, nu poate fi acoperită ca prin vrajă de aplauzele adunate acum.
Știm bine pe cineva predispus la a trăncăni despre instituțiile statului de drept, la a ridica ode în special dragilor săi procurori. Surpriză, au avut nevoie de aproape 10 ani să vadă cum, date fiind ramificațiile și răspândirea protagoniștilor, statul jefuia statul. Aducându-ne aminte de Remus Borza, care afirma că ăl mai tare „băiat deștept” din afacerile cu energie electrică a fost statul român, o întrebare vine de la sine: nu cumva apărătorii statului de drept au fost părtași în toată regula la jaf? Încercarea de-a te apropia de un răspuns te încurcă mai rău decât întrebarea. Dacă au fost părtași, e o jale generalizată. Dacă nu, atunci ori apărătorii sunt în plus și nu apără nimic, ori componenta jefuitoare a statului a încercat să-i zdrobească, desigur, utilizând pârghii de stat. Iar acestea nu-s singurele opțiuni. E suficient să nu uităm culisele, de unde ni se agită elementele de cooperare transfrontalieră impuse din exterior. Presiunile sunt una, impunerea cu totul altceva. Pe de o parte, ar denota îngrijorarea euroatlantică față de o criză gravă, una periculoasă și nerecunoscută în România. În egală măsură ar înseamna o intervenție de nerefuzat. În familia politică, economică și militară din care facem parte nu încape un stat jefuit de stat.
Astfel, concluzia intermediară e că vom prefera faptele în locul răspunsurilor. Finalizarea dosarului cade în sarcina alor noștri. Cu riscul de-a folosi cuvinte mari, e unul dintre acele momente istorice când o mână de oameni pot face enorm pentru o țară, indiferent de cum și-au îndeplinit anterior misiunea. La câte am iertat de la Revoluție încoace, după ce-i dojenim un pic, îi iertăm și pe acești apărători.
Viorel COSMA
